129415 – 27062014 – Preşedintele a replicat acuzelor extrem de dure ale Parlamentului, aducând învinuiri serioase forului legislativ. Provocările mutuale sunt grave, dar nu reprezintă decât o latură a chestiunii. Alta ar fi modul incalificabil în care politicienii români tratează poporul care i-a ales, potrivit Deutsche Welle.
Declaratia, fie si neobligatorie, adoptata la initiativa actualului presedinte al Senatului, Calin Popescu Tariceanu, prin care Parlamentul i-a cerut lui Traian Basescu demisia pe baza unor acuze inca nedovedite in justitie la adresa familiei presedintelui, a exacerbat ruptura dintre cele doua institutii cheie ale statului roman.
Raspunzand unei intrebari jurnalistice inaintea decolarii avionului sau cu destinatia Bruxelles, unde Traian Basescu participa la summitul de joi si de vineri al Uniunii Europene, seful statului roman a dat afrontului parlamentar o replica usturatoare. Parlamentul, a spus el textual, a „fraternizat” cu clanul Bercea.
Din declaratia prezidentiala reiese ca majoritatea din forul legislativ a preluat integral afirmatiile si prezumtivele probe prezentate de familia mafiotului condamnat la ani grei de temnita fara ca forul legislativ sa tina cont de justitie, de prezumtia de nevinovatie, de modul in care seful statului a inteles sa se achite de datoria sa, neintervenind in treburile magistratilor, astfel incat Bercea Mondial sa poata fi condamnat in timpul mandatului lui Traian Basescu, si fara sa tina seama de vreun element favorabil fratelui presedintelui.
„Discutam de o declaratie a Parlamentului care preia integral declaratiile clanului Bercea si nu asteapta justitia. E un lucru extrem de grav facut de Parlament, declaratia se sustine pe filmarile facute de clanul Bercea. Ati aflat din declaratia directorului SRI ca acest clan este in atentie din 2001. Nimeni nu observa 3 lucruri fundamentale: liderii clanului au fost condamnati pentru prima data in mandatul meu si nimeni nu ia in considerare punctele de vedere ale celui acuzat, doar probele prezentate de clan si nici ca fratele meu a facut denuntul de santaj si anul trecut si anul acesta”, a tinut Traian Bsescu sa reliefeze textual.
Observatiile si comentariul succint ale presedintelui, care incearca in continuare, in mod vadit, sa nu se pronunte in dosarul fratelui sau, pentru a nu fi acuzat o data in plus de ingerinta in treburile justitiei, sunt in mare masura pertinente si de bun simt. La prima vedere, nu e clar deloc
de ce alesii neamului romanesc prefera sa acorde credit nu atat presedintelui statului, ales si el, ori comentatorilor avizati, care au incercat sa evalueze chestiunea lucid si nepartizan, ci invinuirilor lapidare ale unui interlop condamnat definitiv sau proferate de rubedeniile sale apropiate. Si mai putin clar e motivul pentru care parlamentarii considera oportun sa se antepronunte, desi justitia n-a dat inca nici macar un verdict provizoriu dincolo de decizia de arestare a inculpatului. Ca si cum retinerea unui om ar fi o dovada suficienta.
In realitate, istoria ultimilor ani ne furnizeaza motivele acestei literale pre-judecati. Pentru actuala putere, in frunte cu cuplul Ponta-Voiculescu, pentru guvernul din umbra, de la Antena 3, dar si pentru o mare parte din fostul USL, intre care si pentru PNL-ul condus de Klaus Johannis, Traian Basescu trece nu de azi de ieri drept vinovat din principiu. E un politician numai bun de a fi criticat, condamnat si, adesea, demonizat, astfel incat sa se distraga atentia de la varii alte neajunsuri majore.
De pilda, de la abaterile grave ale altor demnitari, de la incompatibilitatile lor, proaspat reduse, in cazul primarilor, printr-o recenta lege a Parlamentului, de la posibila lor coruptie, de la scandaloasa protectie pe care majoritatea parlamentara a acordat-o unor penali urmariti de DNA, de la demersuri de ingradire a independentei justitiei, de genul tentativei de puci din 2012 sau de la „martea neagra”, cand alesii au incercat sa-si acorde o superimunitate in fata legii.
Dovada cea mai clara ca lucrurile stau asa este refuzul parlamentarilor de a revendica si impune fireasca demisie a premierului Ponta. Or, dincolo de acuza de plagiat, Ponta, spre deosebire de Traian Basescu, presedintele invinuit piezis, prin familie, prin „dosar de cadre”, prin tinicheaua familiei, ca sub comunisti, are de luptat cu problema implicarii sale cel putin indirecte, in calitate de premier, intr-un caz gravisim de trafic de influenta. In acest dosar, seful de cabinet al premierului, Vlad Stoica, a fost audiat miercuri ca martor de catre DNA. E vorba de presupusul trafic de influenta atribuit faimosului Duicu. Trafic exercitat, dupa toate probabilitatile, din birourile guvernamentale, in speta de la cancelarie sau din biroul premierului, de catre baronul de Mehedinti, in vederea modificarii componentei DNA si a conducerii politiei, institutii extrem de importante, insarcinate sa asigure lupta contra coruptiei la nivel inalt si securitatea statului.
E stiut ca seful unei cancelarii e cel mai important om de incredere al demnitarului care l-a numit in functie. Ponta e direct responsabil nu doar pentru ce se petrece in PSD si cu baronii PSD-isti, ci, nu in ultimul rand, pentru subalternii sai de la cabinet si din executiv, ca si de tot ce se petrece la guvernul pe care il conduce si la sediul sau. Cu atat mai mult de ceea ce se intampla in propriul sau birou ori in cancelarie.
De cealalta parte a baricadei, presedintele nu poate fi facut raspunzator pentru prezumtivele delicte, incomparabil mai putin grave decat cele de care e invinuit Duicu, reprosate fratelui sau, care, la urma urmei, nu i-a fost subaltern lui Traian Basescu si nu e acuzat de faradelegi de natura sa afecteze justitia ori securitatea statului.
Desi faptele pentru care are a se apara premierul sunt deci incomparabil mai alarmante decat cele care apasa asupra fratelui presedintelui Basescu, Victor Ponta nu doar ca nu s-a retras, asa cum ar fi fost onorabil, spre a deschide calea unei anchete serioase, ci i-a cerut el insusi presedintelui sa dea el dovada, prin demisie, ca acorda mai multa importanta Romaniei decat propriei familii.
Cinismul si ipocrizia premierului stabilesc un nou si trist record, mai greu de egalat, daca n-ar fi fost chiar declaratia sa ulterioara. Intrebat daca nu e cazul sa-si dea si el demisia de onoare, pe care i-a cerut-o presedintelui, Ponta s-a prefacut ca ignora raporturile de forta din forul legislativ, intrucat a indicat ca ar fi treaba opozitiei din Parlament sa-i obtina indepartarea din functie prin „motiune de cenzura”.
Or, mai grava decat cinismul prim-ministrului este tocmai inadecvarea Parlamentului la misiunea pe care romanii au incredintat-o celor alesi. Conform normelor si legilor unui stat de drept si spiritului lor, demnitarii sunt cocotati in functiile lor pentru a servi poporului, nu invers. Rostul si noima lor, descrise de juraminte precum al cancelarului german, de a „feri poporul de prejudicii”, le cere sa-i aduca neamului beneficii, nu sa-l sfideze.
Prin urmare ar fi fost obligatoriu ca deputatii si senatorii sa respecte acest spirit. Ar fi fost elementar sa adopte o atitudine judicioasa, de natura sa garanteze siguranta statului, prestigiul functiei de premier si buna functionare a guvernului, nu sa exarcebeze inutil, prin votul celor 344, conflictul dintre institutii, ori sa redemareze, in interesul electoral al partidei antibasiste, o criza cel putin aparent aplanata, doar spre a lovi intr-un presedinte cu un mandat pe terminate, care a dovedit clar atasamentul sau fata de independenta justitiei, fata de statul de drept si de valorile democratiei. (Sursa: Deutsche Welle) – PROMPT MEDIA
