128500 – 21052014 – După ce anul trecut inspectorii Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj i-au sechestrat 11.000 tone de porumb, Mihai Anghel a contestat în instanţă analizele ce evidenţiau o depăşire a concentraţiei maxime admise de aflatoxină. Potrivit unor surse avizate din grupul Cerealcom (vehiculul comercial care l-a propulsat pe „baronul roşu al cerealelor din Dolj” în Top 150 Forbes) citate de www.monitoruldeoltenia.com, Mihai Anghel are toate motivele să creadă că, odată aranjat procesul aflat pe rolul Tribunalului Dolj (13930/63/2013) va primi un „bonus” de la instanţă în valoare de peste 300.000 dolari, cu titlu de daune morale şi materiale.Sursa citată semnalează faptul că judecătorii sunt pe cale să-i dea câștig de cauză afaceristului, folosindu-se exact de argumentele prezentate de acesta: „contraexpertiza cerută de reclamant nu a evidenţiat depăşirea pragului maxim de aflatoxină”. Cu toate acestea, potrivit olteniapress.ro, directorul DSV Dolj, Andrei Butaru, susţine că omul de afaceri a făcut analiza la un laborator neacreditat. Adică bateriile de teste utilizate de SGS România în laboratorul din portul Constanţa nu sunt certificate pentru determinarea aflatoxinei şi, în plus, au revelat depăşiri ale nivelului admis la ochratoxină – o altă toxină cu potenţial cancerigen sever.
Un alt argument invocat în favoarea afaceristului doljan este de natură comercială, adică „reclamantul a fost nevoit să vândă cerealele, cu 13.5 dolari/t sub valoarea de piaţă”
Ceea ce se pare că scapă din vedere este că tranzacţia respectivă a avut loc între Cerealcom Dolj SRL şi Ikaria Trading SA din Geneva, adică fix între Mihai Anghel şi Mihai Anghel. Diverse surse oficiale elveţiene, accesibile online, certifică poziţia de administrator a latifundiarului în firma din Geneva, după cum şi faptul că prin aceasta aveau să fie reexportate cele 11.000 tone în Tunisia – evident la un preţ pe măsura ambiţiilor sale de jucător semnificativ al pieţei speculative şi licitaţiilor internaţionale de cereale.
Nu întâmplător şi deloc singular, aceiaşi oficiali care acum validează acel lot de porumb compromis (în pofida scandalului implicând laptele infestat cu aflatoxină, produs de o fermă locală ce contractase furaje produse cu porumb provenit din silozurile Cerealcom), au cauţionat şi în trecut proiectele private ale lui Anghel, cu bani de la buget.
Anul trecut ANIF-ul local a fost adus în incapacitate de funcţionare după ce datoriile neonorate ale lui Anghel aveau să depăşească 70% din creanţele agenţiei. Prin urmare, în timp ce aceasta nu putea plăti salariaţii şi utilităţile contractate cu CEZ, baronul a rulat milionul de euro datorat ANIF pregătind exporturi de peste 500.000 tone, cu încasări estimate la peste 93 milioane euro.
Aceiaşi oficiali de la vârful ministerului s-au îngrijit anul trecut să îi predea în administrare, la cheie, infrastructura de irigaţii din zona Nedeia-Măceşu (acoperind 41.120 ha), nu înainte de a investi în aceasta fix jumătate din bugetul total de investiţii al ANIF la nivel naţional, aferent anului 2013.
Se pare că numele Mihai Anghel are funcíe de passe-partout, pentru că poate deschide nu numai uşile Ministerului Agriculturii, unde au fost patentate soluţii de rulare a banilor publici în afaceri.
În competiţia acerbă lansată de instituţiile publice pentru spălarea obrazului lui Anghel se înscriu şi parchetele locale care plimbă de ani buni de zile dosarul privind TVA restituit ilegal, „creditul” acordat latifundiarului de statul român acoperind o sumă ce variază până la 5 milioane euro (funcţie de algoritmul de pasare a cauzei între DNA şi DIICOT).
Despre această speţă, apropiaţii baronului spun că Turnul Babel imaginat pentru a mima tranzacţii interne şi externe, implicând libanezi şi tunisieni, l-ar fi făcut să roşească de invidie până şi pe Genică Boierică, cunoscutul pionier craiovean al fraudelor TVA şi spălării de bani. – PROMPT MEDIA
