127147 – 25032014 – Sindicatul Pro Lex a studiat incidentul de la Secţia 10 Poliţie Bucureşti, petrecut la 4 martie a.c. şi soldat cu decesul cetăţeanului Daniel Dumitrache şi a constatat următoarele: ”La miezul nopţii, un echipaj de poliţie a observat două persoane suspecte, într-o parcare. Când poliţiştii au încercat identificarea acestora, una dintre persoane a fugit. Cealaltă nu avea documente de identitate, drept pentru care poliţiştii au condus-o la Secţia 10. Aici, în urma verificărilor, au constatat că persoana se numeşte Gabriel Daniel Dumitrache, condamnat în 2010 la patru ani de închisoare pentru trafic de droguri. Daniel Dumitrache, fără ocupaţie legală, era parcangiu, fiind reclamat de mai mulţi conducători auto pentru vandalizarea autoturismelor. Unul dintre cei doi poliţişti care l-au condus la secţie pe Dumitrache este George Iosipescu. El este absolvent al Şcolii de agenţi de poliţie, cu o experienţă de trei ani, fără abateri disciplinare. În timpul verificării identităţii sale, Daniel Dumitrache l-a jignit pe agentul Iosipescu. Ca urmare, poliţistul i-a aplicat parcangiului o lovitură care s-a dovedit fatală pentru acesta, din cauza stării sale precare de sănătate. Din expertiza medico-legală rezultă că Daniel Dumitrache avea ficatul şi splina mărite, ca urmare a unor afecţiuni medicale (hepatita B şi HIV) şi pe fondul abuzului de droguri şi de alcool. În acest context, merită menţionată experienţa agentului Iosipescu, în anul repartizării sale la secţia de poliţie, când un coleg de-al său s-a infectat cu HIV, după ce a fost muşcat de un individ agresiv. Tot în urma unei muşcături, la Secţia 16 Poliţie Bucureşti, un alt poliţist s-a îmbolnăvit de hepatită B”.
Sindicaliştii subliniază că ”suntem în total dezacord cu astfel de reacţii ale unui om al legii. Fiecare poliţist răspunde pentru faptele sale. Dar trebuie să remarcăm şi ceea ce provoacă astfel de situaţii. Studiile psihologilor din Poliţia Română şi din străinătate arată că există numeroşi factori care predispun un poliţist la agresivitate: munca într-un mediu ostil ca ordinea publică, antecedentele negative (ultrajul), regimul de lucru prelungit, odihnă insuficientă pentru refacere, umilirea subordonaţilor de către unii şefi. Referitor la relaţia cu superiorii ierarhici merită menţionată şi presiunea suportată de poliţişti la evaluarea profesională, când se pune accentul excesiv pe cantitatea indicatorilor de performanţă, nu pe calitatea actului de prevenţie”.
Sindicatul Pro Lex consideră că astfel se situaţii, precum cea de la Secţia 10 Poliţie Bucureşti, ar putea fi evitate dacă unităţile de poliţie ar avea amenajate camere de triere a persoanelor aduse la secţie. Însă cel mai important este ca poliţiştii să beneficieze de programe de consiliere psihologică frecventă, pentru reducerea stresului profesional. – PROMPT MEDIA
