126161 – 17022014 – Deputaţii Kerekes Károly şi Markó Attila-Gabor susţin necesitatea amendării Legii sănătăţii, prin introducerea unui paragraf referitor la utilizarea limbii materne în unităţile medicale. UDMR doreşte, printre altele, ca şi în sănătate să fie respectate cele 20 de procente la utilizarea limbii materne, după modelul folosit în administraţie: ”Încadrarea de personal medical de asistenţă de specialitate cunoscătoare a limbilor minorităţilor naţionale
din unităţile administrativ teritoriale în care cetăţenii minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul de cetăţeni”.
Potrivit celor doi deputaţi, ţinând cont de faptul că România este semnatara Cartei Europene a Limbilor regionale şi minoritare, este necesară modificarea Legii Sănătăţii în sensul
introducerii unor paragrafe care să instituie obligativitatea unităţilor medicale de a asigura garanţii instituţionale care să permită accesul pacienţilor aparţinând minorităţilor naţionale la servicii medicale în limba maternă.
”Şi în regimul precedent exista Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei care prevedea ca unităţile medicale se asigura încadrarea cu personal sanitar din rândul minorităţilor sau care cunoaşte aceste limbi. Deci, în regimul trecut a fost voinţă politică, fără Cartă, să se rezolve această problemă, dar în democraţia noastră nu există voinţă politică. Senatul a respins iniţiativa noastră, la fel şi Guvernul, care nu o susţine. Mâine, în Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaţilor, vom dezbate această iniţiativă legislativă”, a afirmat deputatul Kerekes Károly.
Pentru a argumenta proiectul, deputaţii UDMR invocă practica altor state, unde această problemă a fost rezolvată. Printre altele, sunt invocate ca argumente practici din Finlanda, Germania, Slovacia, Suedia, Olanda, unde cunoaşterea limbilor minorităţilor este considerată un avantaj la angajare, existenţa unor cursuri susţinute de entităţi private pentru cadrele medicale care vor să înveţe aceste limbi, existenţa în secţiile medicale a unei persoane vorbitoare a limbilor minorităţilor. În Ungaria sunt invocate Legea fundamentală, care permite minorităţilor să folosească propria limbă, Legea cu privire la drepturile naţionalităţilor care stabileşte posibilitatea pentru persoanele aparţnând minorităţilor naţionale de a-şi folosi limba maternă în relaţia cu administraţia şi Legea asupra sănătăţii care prevede faptul că oricând poate fi solicitat un interpret pentru persoanele vorbitoare ale unei limbi minoritare.
Parlamentarii recunosc însă că aceste probleme au fost rezolvate în mod diferit de la stat la stat, în funcţie de nevoile practice apărute pe parcurs, neexistând un model unitar la nivelul Uniunii Europene şi neexistând în legislaţia stateleor europene prevederi ale Legii Sănătăţii care să instituie astfel de măsuri cu caracter imperativ. – PROMPT MEDIA
