România, o putere forestieră a UE, riscă să îşi piardă pădurile – 118201 – 02042013 – La nivel mondial, pentru gospodărirea pădurilor, este folosit conceptul de “management forestier durabil”. La nivel european, reprezentanţii ministerelor de resort din 46 de ţări au definit în proiectul de Acord legal şi obligatoriu pentru pădurile din Europa managementul forestier durabil ca “gestionarea şi folosirea pădurilor şi terenurilor împădurite într-un mod şi la o rată care să le menţină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea şi potenţialul de a îndeplini, acum şi în viitor, funcţii relevante din punct de vedere ecologic, economic şi social, la nivel local, naţional şi global şi ca aceasta să nu producă prejudicii altore ecosisteme”.
La nivel de Uniunea Europeană (UE), Strategia forestieră prevede responsabilitatea statelor membre pentru politica forestieră, UE putând contribui la implentarea managementului forestier durabil prin politicile Uniunii aplicând principiile de subsidiaritate şi împărţirea responsabilităţii. România, după cum declară Marian Stoicescu, preşedinte al Grupului de Consultanţă al Experţilor Forestieri din Europa, este a opta putere forestieră dintre ţările UE. Deşi presiunea asupra pădurilor din România, determinată de grupuri interesate să se exploateze cât mai multe păduri, dar şi de situaţia pauperă a populaţiei, este foarte mare, la nivelul sectorului silvic de stat s-a reuşit să se asigure un management forestier durabil, lucru confirmat prin certificarea managementului forestier din perioada 2010 – 2013 pentru 28 de direcţii silvice judeţene, inclusiv pentru certificarea unei suprafeţe de fond forestier de 2,49 milioane de hectare. Certificarea păduriulor pe sistemul FSC (Forest Stewardshep Council) reprezintă o garanţie credibilă internaţional că produsele pădurii provin dintr-o pădure gospodărită durabil. Spre deosebire de unele întreprinderi publice de administrare a pădurilor din alte ţări care asigură un management durabil cu sprijinul financiar al statului, Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA reuşeşte aceasta prin eforturi proprii.
Strategia Grupului de Consultană al Experţilor Forestieri din Europa, organism de consultanţă al Consiliului Forestierilor Europeni de pe lângă Comisia Europeană şi Conferinţa Ministerială pentru Protecţia Pădurilor din Europa relevă importanţa pădurilor pentru continent. Soluţia susţinută pentru menţinerea pădurilor în vederea îndeplinirii funcţiilor acestora este managementul forestier durabil aplicat în funcţie de condiţiile ţării. În UE nu sunt două ţări care să aplice acelaşi management forestier, fiecare ţară practicând un mamagement pentru păduri în funcţie de condiţiile naturale şi socio-economice ale ţării. Numai obiectivele managementului forestier durabil sunt comune tuturor ţărilor: menţinerea potenţialului pădurilor de a îndeplini, în prezent şi viitor, funcţiile lor: ecologice, economice şi sociale. Este surprinzător că în Rpmânia se doreşte compromiterea managementului forestier durabil, certificat internaţional, aplicat pădurilor statului, motivându-se necesitatea obţinerii unui profit cât mai mare din aceste păduri. Un profit cât mai mare din pădurile statului ar însemna, atenţionează Stoicescu, să se intensifice exploatările sau să se reducă numărul de salariaţi, aflat acum la limita minimă necesarului menţinerii integrităţii pădurilor şi gospodăririi lor. În ambele cazuri, managementul forestier durabil al pădurilor statului român va fi compromis, neacordându-se nicio atenţe funcţiilor ecologice, economice şi sociale ale pădurii. Compromiterea managementului forestier durabil al pădurilor statului român nu înseamnă numai pierderea certificatelor de manageriat pentru păduri obţinute la nivel internaţional (compromiţând sistemul economic din sectorul silvic), dar şi incertitudinea viitorului pădurilor româneşti existând pericolul distrugerii a mii de hectare de păduri ale statului.
În România, managementul forestier durabil este adaptat la condiţiile ţării şi, dată fiind importanţa pădurilor pentru Europa, orice modificare prin restructurarea sau reorganizarea unităţilor economice care asigură acest management este necesar a fi făcută cu implicarea instituţiilor statului de integrare europeană şi consultarea societăţii civile, a academiilor şi asociaţiilor de proprietari de păduri din România, precizează Stoicescu. – www.promptmedia.ro
