– 116960 – 15022013 – Fostul ministru al Educaţiei încearcă să demonteze „un neadevăr” legat de sistemul de învăţământ: apocalipsa şcolilor închise. “Când spunem şcoli închise ne imaginăm copii care fac zeci de kilometri pe jos, în zăpadă, viscol şi ger pentru că nemernicul de ministru le-a închis
şcoala. Şi acest lucru, dacă ar fi adevărat, ar fi, într-adevăr, groaznic. Numai că realitatea este alta. Şcolile se închid (sau se deschid), prin decizia primăriei cu avizul conform al inspectoratului. Şcolile nu se închid prin decizia ministrului. Şcolile se închid pentru că nu mai sunt copii, nu pentru că e nemernic primarul. Şcolile se mai închid, de multe ori, pentru că primarul a rezolvat renovarea unei şcoli de centru de comună. A rezolvat transportul şi închide şcolile cu puţini copii, dărăpănate. Şi bine face”.
Ipocriţi sunt politicienii
O şcoală (”unitate de învăţământ”) este o persoană juridică cu mai multe clădiri. Astăzi sunt în România 6.542 şcoli cu personalitate juridică. În foarte multe cazuri, mai ales în mediul rural, clădirile pot fi la distanţe semnificative unele de altele, caz în care aceastea se numesc ”structuri arondate”. Astăzi sunt în România 13.918 structuri arondate şcolilor cu personalitate juridică. Putem avea de exemplu ”şcoala din comuna X”, care are personalitatea juridică, cu ”structura arondată din satul Y”. Copiii din satul Y sunt înscrişi la ”Şcoala din comuna X”, dar fizic merg la clădirea din satul Y. Profesorii structurii arondate din satul Y sunt angajaţi ai persoanei juridice ”şcoala din comuna X”. Terminologia ”s-a închis o şcoală” denotă, prin abuz de limbaj, fie închiderea efectivă a unei clădiri (în termeni tehnici ”desființarea unei structuri arondate”) fie unirea administrativă a două şcoli, fără ca vreo clădire să fie fizic închisă, ceea ce în termeni tehnici se numeşte ”comasare administrativă”. În fapt se desfiinţează personalitatea juridică a unei şcoli prin fuziune cu alta, exact cum două firme ar putea să fuzioneze.
Dacă nu s-ar închide, aceste clădiri copiii ar învăţa în clădiri insalubre, cu personal didactic de obicei necalificat şi probabil la simultan. Prin transportul elevilor laşșcoala de centru de comună, copiii ajung într-o clădire renovată, nu mai învaţă la simultan, iar cadrele didactice sunt calificate.
Din 2007 s-au închis 1.781 structuri arondate, adică clădiri, astfel: C. Adomniţei (326 de clădiri închise în 2007 şi 2008), E. Andronescu (776 de clădiri închise în 2009 şi 2012) şi D. Funeriu (679 de clădiri închise în 2010 şi 2011).
Daniel Funeriu spune că în covârşitoarea majoritate a clădirilor închise învăţau mai puţin de 15 de elevi. În concluzie, ministrul cu cel mai mare număr de şcoli închise la activ este Ecaterina Andronescu, cu 776 de clădiri închise. “Nu critic acest lucru. Şcolile unde nu mai sunt elevi trebuie închise. Critic însă demagogia perfidă a celor care plâng la televizor, scriu în programe de guvernare că ”redeschid şcoli”, îi fac cu ou și cu oţet pe alţii, iar atunci când sunt miniştri fac exact acelaşi lucru. Mai mult, Funeriu aminteşte că se comasează şcoli de obicei pentru că nu se justifică să plăteşti doi directori, două secretare, doi contabili, doi sau patru directori adjuncţi, pe scurt două rânduri de personal administrativ. Închiderea structurilor arondate nu aduce economii la buget pentru că statul finanţează numărul de elevi şi nu numărul de clădiri. Chiar dacă se închide o structură cu 10 elevi, banii aferenţi vor merge la noua lor şcoală, deci nu sunt economii. Închizând o şcoală cu 10 copii şi transportând aceşti copii la şcoli mai bune este crescută oportunitatea educaţională a elevilor. Se fac economii dacă se desfiinţează personalitatea juridică a unei şcoli prin comasare de minim două posturi de conducere. Fiind o măsură pur administrativă de raţionalizare a costurilor, de ce urlă politicienii şi sindicatele când se fac comasări? Simplu: pentru că sunt mai puţine posturi pentru clientela de partid sau de sindicat. Mai puţini directori, mai puţine secretare etc. Să vedem şi aici câte ”comasări” au la activ miniştrii: C. Adomniţei (76 comasări în 2007 şi 2008), E. Andronescu (427 de comasări în 2009 şi 2012) şi D. Funeriu (1.031 de comasări în 2010 şi 2011).
Funeriu precizează că în mandatul său s-au economisit anual, fără ca elevii să fie afectaţi, minimum 85 de milioane de lei, adică dublu faţă de cât a costat mobilierului pentru clasa pregătitoare şi echivalentul unei creşteri de 175 de lei a salariului lunar al fiecărui învăţător. Funeriu îi dedică aceste calculi academicianului Eugen Simion întrucât, în discuţii personale, îi reproşa închiderea şcolilor.
Despre clasa pregătitoare, Funeriu a spus că în anul şcolar 2012 – 2013 au mers la grădiniţă şi în învăţământul primar cu 37.500 de copii mai mult decât în anul şcolar precedent. Tendinţa era de scădere cu 15.000 de elevi pe an. În anul şcolar 2012 – 2013 avem cu 60 000 de copii mai mult în grupa mică. Avem, aşadar 60.000 de familii ai căror copii nu ar fi avut loc la grădiniţă înainte, dar acum au şi avem peste 85% opinii foarte bune şi bune ale părinţilor care au acum copiii la clasa pregătitoare. Datele vin din 1.500 de chestionare completate de părinţi în 32 de şcoli din mediul urban şi rural din şase judeţe. Totodată, se continuă tendinţa de reducere a abandonului şcolar al copiilor de până în clasa a IV-a. În 2010, la trecerea dintre clase, aproximativ 14.500 de elevi erau pierduţi pe drum în ciclul primar (de exempu, în anul şcolar 2011 – 2012 au fost înscrişi în clasa a II-a cu 5.000 de copii mai puţin decât au fost înscrişi în clasa I în anul şcolar 2010 – 2011). Acum pierdem 4.500. Aşadar 10.000 de copii ma puţin abandonează şcoala. Abandonul a scăzut cu aproape 70% între 2009 şi 2012. 97% dintre copiii de la clasa pregătitoare au condiţii bune şi foarte bune, în şcoli, aşa cum a declarat Ministerul Educaţiei. În concluzie, introducerea clasei pregătitoare a adus 37.000 de copii în plus în şcoli şi grădiniţe, a redus cu 10.000 numărul copiilor care ar fi abandonat şcoala, are susţinerea a 85% din cei cărora li s-a aplicat şi a permis unui număr de 60.000 de familii în plus să-şi dea copilul la grupa mică. Pe scurt s-a intrat, cel puţin în ceea ce priveşte frecventarea şcolii, în rândul ţărilor civilizate. – www.promptmedia.ro
