– 116532 – 31012013 – Până în urmă cu câteva luni, nimeni nu se gândea să pună la îndoială numele candidatului USL la alegerile prezidenţiale. Liberali, social-democraţi sau conservatori, cu toţii susţineau, la unison, că îl vor sprijini pe Crin Antonescu, indiferent dacă prezidenţialele se vor desfăşura la
termen sau anticipat. De altfel, candidatura acestuia a fost consfinţită de fiecare dintre partide, în congrese sau în alte organisme de conducere. Dacă partenerii liberalilor s-au ţinut de cuvânt şi nu şi-au schimbat opinia, chiar dacă au existat presiuni din teritoriu, în special la PSD, pentru a avea un candidat propriu, nu acelaşi lucru se poate spune despre liberali. Zbateri serioase au loc chiar în PNL, unde politicieni „vechi”, care la un moment dat chiar au condus partidul, au început să ridice, tot mai vocal şi mai agresiv, problema alegerii unui nou candidat. Este vorba, bineînţeles, despre gruparea reprezentată de trioul Tăriceanu – Chiliman – Orban, scrie Ziuanews.ro.
Fiecare dintre cele două tabere susţine că reprezintă „băieţii buni” şi că trebuie să conducă partidul. Pe de o parte, Crin Antonescu vine cu avantajul de necontestat că a adus PNL la guvernare şi că a obţinut, la alegeri, cel mai bun scor electoral al liberalilor de după 1989, în condiţiile în care, cu doi-trei ani în urmă, nimeni nu se aştepta la asta.
De partea cealaltă, Tăriceanu este văzut drept cel mai bun premier al liberalilor, un politician serios, capabil, apreciat de populaţie, poate şi prin prisma faptului că este perceput drept singurul care a reuşit să-i ţină piept lui Traian Băsescu o perioadă de timp destul de lungă. Este adevărat că a avut şi şansa de a fi la cârma Guvernului într-o vreme în care România se lăuda cu creştere economică.
Dacă susţinătorii lui Crin Antonescu nu se sfiesc să-şi exprime convingerile, nu acelaşi lucru se poate spune despre liberalii care pot fi „bifaţi” ca fiind aproape de Călin Popescu Tăriceanu şi ai săi.
Ziuanews a obţinut, pe surse, o devoalare a membrilor „siguri” ai celor două tabere. Chiar dacă unii încearcă să joace, încă, la două capete, componenţa „echipelor” este următoarea: Crin Antonescu – Victor Paul Dobre, Relu Fenechiu, Rareş Şerban Mănescu, Dan Radu Ruşanu, Romeo Stavarache, Sorin Frunzăverde, Eduard Hellvig, Mihai Alexandru Voicu, Marian Cristinel Bîgiu, Mariana Câmpeanu, Marius Petre Nicoară, Nicolae Robu, Radu Stroe, Lucia Ana Varga, Norica Nicolai; Călin Popescu Tăriceanu – Andrei Chiliman, Ludovic Orban, Mircea Ionescu Quintus, Radu Anton Câmpeanu, Aristotel Căncescu, Varujan Vosganian, Florin Alexandru Alexe, Teodor Atanasiu, Ovidiu Ioan Silaghi şi Puiu Haşotti.
Miza lui Tăriceanu este clară: vrea să candideze la Preşedinţie! Din partea PNL, a USL sau a altei formaţiuni. Indiferent care dintre cele două tabere câştigă, partidul nu are decât de pierdut.
Varianta 1: propunerea lui Tăriceanu este adoptată la Congres. În acest caz, nici PC şi nici PSD nu mai votează, la congresele acestor partide, susţinerea lui Crin Antonescu. Mai mult, vor apărea o serie de voci, din PSD, care vor cere ca partidul să aibă candidat propriu pentru Cotroceni. În acest caz, Sorin Oprescu, dar şi Victor Ponta sunt numele vehiculate în interiorul PSD. Este foarte probabil ca relaţiile dintre liberali şi social-democraţi să se deterioreze rapid. Stabilirea candidatului PNL, chiar dacă acesta ar fi tot Crin Antonescu, ar fi tardivă. Cu atât mai mult cu cât preşedintele liberalilor ar pierde, între timp, puncte importante de popularitate.
Varianta 2: Congresul PNL îl reconfirmă drept preşedinte şi candidat la prezidenţiale pe Antonescu. Se poate spune, în acest caz, că Tăriceanu a pierdut bătălia şi că acesta va ajunge, fără doar şi poate, pe linie moartă.
Aşa cum Aurelian Pavelescu a recunoscut, gruparea Tăriceanu-Chiliman a purtat discuţii cu liderul PNŢCD, pentru trecerea, cu arme şi bagaje, sub umbrela acestui partid, afiliat deja la Partidul Popularilor Europeni. Aici ar urma să vină şi o facţiune din PDL, dacă aceasta pierde lupta din interiorul partidului, la congresul lor.
De asemenea, este la fel de posibilă şi înfiinţarea unei noi formaţiuni politice, tot de factură liberală, care ar urma să reprezinte o alternativă la alegerile viitoare, ca portdrapel al Dreptei româneşti. De altfel, liberalii sunt recunoscuţi pentru multitudinea de aripi care au fiinţat, după 1989, s-au reunit şi iarăşi s-au despărţit de-a lungul anilor.
Indiferent care dintre cele două variante se va transpune în realitate, liberalii nu au decât de pierdut. Imagine, în primul rând, dar şi oameni, lideri asimilaţi, de către mentalul colectiv, liberalismului din România. – www.promptmedia.ro
