– 115906 – 10012013 – După cinci ani de criză economică şi după o revenire a recesiunii în 2012, şomajul atinge noi cote maxime pentru ultimii aproape douăzeci de ani, veniturile gospodăriilor se diminuează şi riscurile de sărăcie sau de excluziune sunt în creştere, în special în statele membre din sudul şi estul Europei, conform ediţiei din 2012 a analizei „Situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă în Europa”. Impactul crizei asupra situaţiei sociale a devenit acum mai acut, ca urmare a atenuării efectelor de protecţie exercitate iniţial de diminuarea veniturilor fiscale şi de creşterea nivelului cheltuielilor pentru prestaţiile sociale (aşa-numiţii „stabilizatori automaţi”). Se conturează un nou decalaj între ţările care par a fi blocate într-o spirală descendentă marcată de scăderea producţiei, de creşterea rapidă a ratei şomajului şi de erodarea veniturilor disponibile, pe de o parte, şi cele care până acum au făcut dovada unei bune rezilienţe sau, cel puţin, a unei minime rezilienţe, pe de altă parte. În ţările din această a doua categorie se constată tendinţe către o mai bună funcţionare a pieţelor muncii şi către o situaţie mai solidă a sistemelor de protecţie socială.
„2012 a fost încă un an foarte defavorabil pentru Europa din punct de vedere al şomajului şi al situaţiei sociale în curs de deteriorare”, a precizat comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor. „Însă, în urma analizei pe care am desfăşurat-o, am constatat că, prin intermediul unor reforme adecvate ale pieţei forţei de muncă şi prin îmbunătăţirea organizării sistemelor de protecţie socială, se poate spori rezilienţa statelor membre la şocurile economice şi facilita o ieşire mai rapidă din criză. În plus, o îmbunătăţire consistentă la nivel socioeconomic în Europa în 2013 este puţin probabilă dacă nu se înregistrează, concomitent, progrese mai mari în sensul soluţionării în mod credibil a crizei monedei euro, al identificării de resurse pentru investiţiile atât de necesare, inclusiv în planul competenţelor, capacităţii de inserţie profesională şi incluziunii sociale ale populaţiei şi al utilizării instrumentelor de finanţare în sprijinul economiei reale.”
Disparităţi mai pronunţate în zona euro – Rata medie a şomajului în UE a crescut până la aproape 11 %. Raportul confirmă un nou model al disparităţii, care plasează într-un contrast foarte evident partea de nord cu cea de sud ale zonei euro. Decalajul între ratele şomajului înregistrate în aceste două zone a fost de 3,5 puncte în 2000, a scăzut la zero în 2007, dar apoi s-a adâncit rapid la 7,5 puncte în 2011. Disparităţile din afara zonei euro, deşi, la rândul lor, în creştere, sunt în mod semnificativ mai mici. Această tendinţă îngrijorătoare indică o nevoie urgentă de a identifica mecanisme mai eficiente de stabilizare macroeconomică, după cum reiese şi din dezbaterea în curs cu privire la o uniune economică şi monetară profundă şi veritabilă. Analiza arată, de asemenea, că în statele membre care au pus în aplicare reforme substanţiale în scopul de a-şi dinamiza pieţele muncii s‑a menţinut o mult mai mare probabilitate ca şomerii să îşi găsească un nou loc de muncă, inclusiv în perioada crizei. Comisia încurajează astfel de reforme în cadrul Pachetului privind ocuparea forţei de muncă din aprilie 2012 şi al Analizei anuale a creşterii 2013, acestea urmând a fi examinate în detaliu în cadrul semestrului european 2013 şi al recomandărilor adresate fiecărui stat membru în acest context.
Veniturile gospodăriilor în scădere, riscuri de excluziune pe termen lung – Probabilităţile de coborâre sub pragul sărăciei sau de depăşire a acestuia variază considerabil între statele membre. Unele categorii de populaţie sunt afectate în mai mare măsură: persoanele adulte tinere, femeile şomere şi mamele singure se numără printre cei care se confruntă cu riscuri mai mari de sărăcie persistentă. Absenţa unei redresări vizibile a creat o presiune asupra veniturilor gospodăriilor în majoritatea statelor membre şi a sporit riscurile de excluziune pe termen lung. Venitul real brut disponibil al gospodăriilor populaţiei a scăzut între 2009 şi 2011 în două treimi din ţările UE pentru care sunt disponibile date, cele mai dramatice scăderi fiind înregistrate în Grecia (17 %), Spania (8 %), Cipru (7 %) şi Estonia şi Irlanda (5 %). Această evoluţie este în contrast puternic cu situaţia observată în ţările nordice, Germania, Polonia şi Franţa, unde sistemele de protecţie socială şi pieţele forţei de muncă mai consolidate au permis continuarea creşterii veniturilor globale în timpul crizei. Cu toate acestea, prelungirea crizei conduce la o creştere generalizată a riscurilor de excluziune pe termen lung.
Pentru a preveni agravarea sărăciei şi adâncirea pe termen lung a excluziunii, politicile trebuie să fie adaptate la situaţia specifică fiecărei ţări şi la categoriile de populaţie cele mai expuse la riscuri. La începutul anului 2013, Comisia va emite un Pachet privind investiţiile sociale cuprinzând orientări către statele membre privind punerea în aplicare a unor politici sociale adecvate, durabile şi eficiente, care să consolideze capitalul uman şi coeziunea socială, având în vedere presiunile tot mai mari la care sunt supuse resursele publice şi private în contextul acestor provocări.
Rolul crucial al organizării sistemului fiscal şi de protecţie socială – Din punctul de vedere al eficacităţii în combaterea sărăciei, organizarea sistemelor naţionale de protecţie socială este la fel de importantă ca şi anvergura lor – state membre cu niveluri similare ale cheltuielilor sociale înregistrează rate foarte diferite de reducere a sărăciei. Sistemele de impozitare şi de prestaţii sociale pot influenţa în mod semnificativ rezultatele în domeniul ocupării forţei de muncă prin anumite facilităţi, cum ar fi furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, care reprezintă un factor puternic în favoarea reluării activităţii profesionale, în special în rândul femeilor. Organizarea componentei de venituri a sistemului de protecţie socială joacă un rol la fel de important. Reorientarea sarcinii fiscale, astfel cum a fost propusă în cadrul Pachetului privind ocuparea forţei de muncă şi alRecomandărilor adresate fiecărui stat membru din 2012, de la forţa de muncă înspre alte surse, de exemplu, înspre emisiile de CO2 sau înspre consum şi proprietate, impulsionează ocuparea forţei de muncă. Totuşi, în cadrul acestei reorientări este necesară o abordare atentă a aspectelor privind repartizarea sarcinii fiscale atunci când se identifică surse alternative pentru compensarea pierderilor de venituri generate de reducerea impozitelor asupra forţei de muncă. În urma analizei se constată că, deşi nu există soluţii optime pentru reorientări fiscale din perspectiva unei politici integrate în domeniul ocupării forţei de muncă şi al afacerilor sociale, organizarea adecvată a sistemelor de protecţie socială sporeşte oportunitatea anumitor reorientări fiscale.
Salariile nu sunt numai un factor de cost, ci furnizează, în acelaşi timp, şi veniturile prin intermediul cărora populaţia achiziţionează bunuri şi servicii. Reducerea salariilor poate îmbunătăţi competitivitatea, dar va diminua, de asemenea, cererea internă pentru produsele societăţilor, ceea ce ar putea conduce la disponibilizări. Contribuţia angajaţilor la veniturile totale generate de economie a scăzut în Europa în ultimii zece ani, în timp ce polarizarea între locurile de muncă bine retribuite şi cele slab retribuite s-a accentuat. Se menţine un decalaj considerabil de remunerare între femei şi bărbaţi (16,4 % în medie în UE în 2010), care tinde să crească odată cu vârsta salariatului. Analiza din cadrul raportului asupra salariilor minime arată că în ţările cu un nivel mai ridicat al salariilor minime nu s-a procedat la disponibilizări ale persoanelor cu nivel scăzut de calificare, ci, dimpotrivă, există tendinţa înregistrării unor rate mai ridicate de ocupare a forţei de muncă pentru aceste categorii. Salariile minime prezintă, de asemenea, potenţialul de a contribui la reducerea decalajului de remunerare între femei şi bărbaţi. Acesta este motivul pentru care în cadrul Pachetului privind ocuparea forţei de muncă din 2012 s‑a subliniat faptul că reformele structurale ale pieţei forţei de muncă ar trebui să urmărească asigurarea unor salarii decente şi sustenabile şi evitarea riscurilor corespunzătoare unui nivel scăzut de salarizare, inclusiv prin stabilirea unor niveluri adecvate ale salariilor minime.
Competenţe – Oamenii au nevoie de competenţele potrivite la locul de muncă potrivit. Analiza din cadrul raportului indică faptul că în anumite ţări, în special în cele din partea de sud a UE, corelarea dintre competenţe şi locurile de muncă este precară şi/sau s-a înrăutăţit. Această problemă este deosebit de acută pentru numărul ridicat şi încă în creştere al tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. Propunerile prezentate în cadrul Pachetului privind încadrarea în muncă a tinerilor urmăresc să abordeze această problemă prin asigurarea posibilităţii ca toţi tinerii fără un loc de muncă să urmeze cursuri de învăţământ complementar, cursuri de formare profesională sau stagii de ucenicie sau de formare de calitate, îmbunătăţindu-şi astfel perspectivele de a găsi un loc de muncă.
Pentru a reduce necorelarea competenţelor, este necesar ca ţările să investească în mod mai eficient în educaţie şi formare, să cheltuie mai judicios în favoarea unor politici active în domeniul pieţei forţei de muncă şi să încurajeze crearea de locuri de muncă cu înaltă calificare în sectoarele care înregistrează creştere, cum ar fi economia şi tehnologiile ecologice, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi sănătatea. Panorama competenţelor în UE, lansată recent, furnizează detalii asupra localizării cererii existente de lucrători pentru toate nivelurile de competenţe. De cele mai multe ori posturile vacante există, dacă nu în ţările de origine, în alte state membre, însă lucrătorii se pot confrunta cu numeroase dificultăţi în obţinerea unor informaţii în acest sens. Comisia a adoptat recent o decizie pentru modernizarea şi îmbunătăţirea EURES, reţeaua paneuropeană de căutare de locuri de muncă. Scopul urmărit este de a-i ajuta pe cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă să intre în legătură cu angajatori care caută anumite competenţe în toate statele membre, de a se pune accentul asupra unor sectoare şi profesii care se confruntă cu o lipsă de personal calificat şi de a sprijini programe de mobilitate destinate tinerilor. – www.promptmedia.ro
