114460 – 06112012 – În pragul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor Camerei Deputaţilor şi a Senatului, Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES lansează studiul IRESCOP 2012 – Profiluri electorale – un experiment,
un demers de prospectare a vieţii publice, în scopul contribuirii la crearea unei culturi civice şi politice a alegătorilor din România.
Acest studiu reprezintă o tentativă de raţionalizare a vieţii publice şi a formării opţiunilor politice ale votanţilor. Poate reprezenta o premisă pentru dezbateri publice, pentru a îndrepta atenţia în altă direcţie decât în cea a polemicilor sterile sau a demagogiilor ieftine.
Prin segmentarea profilurilor alegătorilor români nu se creează doar o oglindă a audienţei mesajelor politice, ci se calibrează un tablou privind aşteptările populaţiei, se măsoară impactul şi adecvarea acestor mesaje.
Acest studiu trebuie interpretat drept un experiment, reprezentând un prim pas pentru deschiderea unei ere de transparenţă adâncită în comunicarea politică. Datele furnizate de acest studiu sunt puse la dispoziţia actorilor din cadrul instituţiilor publice şi din mass media, nu în ultimul rând pentru realizarea unei diferenţieri între agenda publică şi programele politice ale partidelor.
Aplicarea chestionarelor s-a realizat telefonic, în trei valuri, pe 24 şi 25 octombrie 2012.
Acest studiu are drept suport de comparatie Barometrul Opiniei Publice – Profiluri electorale din octombrie 2006. Culegerea şi introducerea datelor a fost
asigurată de The Gallup Organization România.
Stare de spirit – De-a lungul anilor, proporţia respondenţilor care sunt optimişti privind direcţia în care se îndreaptă ţara tinde să scadă, cu toate că apar fluctuaţii pe parcurs; proporţia acestora se menţine în jurul de 20% în ultimii ani, optimiştii fiind de trei ori mai puţini decât optimiştii. Cei mai optimişti din acest punct de vedere sunt votanţii USL, dintre care 31,4% consideră că lucrurile merg într-o direcţie bună, iar cei mai pesimişti cei PP-DD, din rândul cărora doar 5,3% dau acelaşi răspuns.
Această tendinţă se remarcă şi atunci când vine vorba de preferinţele pentru candidaţii la Preşedinţie, votanţii lui Crin Antonescu fiind cei mai optimişti, iar cei ai lui Dan Diaconescu cei mai pesimişti. Votanţii ARD şi cei ai lui Traian Băsescu şi ai lui Mihai Răzvan Ungureanu se plasează în jurul mediei (cu o proporţie uşor mai scăzută în rândul votanţilor celui din urmă).
Acest fond preponderent pesimist se asociază cu nemulţumirea vizavi de modul în care trăiesc locuitorii din România; cu toate că nici în 2006 proporţia mulţumiţilor nu o depăşea pe cea a nemulţumiţilor, aceasta scade în 2012 cu 6 procente. Dacă în 2006, o treime din populaţie era mai degrabă mulţumită de felul în care trăieşte, în 2012 dau acelaşi răspuns un sfert dintre cei intervievaţi. Cu toate acestea, şi din acest punct de vedere apar fluctuaţii: în 2010, doar o cincime dintre respondenţi se declarau mulţumiţi de felul în care trăiesc.
Ierarhia aspectelor fundamentale legate de viaţa proprie faţă de care românii îşi exprimă nemulţumirea este aceeaşi, cu toate că proporţiile variază de-a lungul anilor. Astfel, cei mai mulţi dintre respondenţi sunt nemulţumiţi de banii pe care îi au (68%); de sănătate sunt mai degrabă muţumiţi 56% dintre cei intervievaţi, nemulţumiţi fiind 44%. De locul de muncă sunt mulţumiţi 31%, 20% fiind nemulţumiţi, iar 48% neavând un loc de muncă (elevi, studenţi, pensionari,
şomeri etc.). Aspectul care suscită cel mai scăzut grad de nemulţumire este familia, de care se declară mulţumiţi 86% dintre respondenţi, iar nemulţumiţi sunt 11%. Persoanele care ar vota cu ARD şi cu candidaţii săi pentru funcţia de preşedinte al României tind să fie mulţumiţi de banii pe care îi au în proporţie semnificativ mai mică decât cei USL sau PP-DD, deşi diferenţele se accentuează mai mult atunci când vine vorba despre preferinţele indivizilor pentru candidaţi, comparativ cu preferinţele lor pentru partide.
Doar 3% dintre români declară că reuşesc să aibă tot ce le trebuie, fără să se restrângă de la ceva. Cei mai mulţi respondenţi declară că banii le ajung pentru strictul necesar – 39%, în timp ce pentru 29% banii ajung pentru un trai decent, dar nu le permit cumpărarea unor bunuri mai scumpe. 14% reuşesc să cumpere şi unele bunuri mai scumpe, dar curestrângeri în alte domenii, iar pentru 15% banii nu ajung nici pentru strictul necesar. Pe de altă parte, din acest punct de vedere se observă o îmbunătăţire semnificativă comparativ cu anul 2006, când 41% dintre persoanele intervievate declarau că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar.
Votanţii lui Traian Băsescu sunt cei care apreciază că veniturile lor le ajung în măsură mai mare, în timp ce votanţii lui Dan Diaconescu sunt cei care apreciază în proporţie mai ridicată cum că banii nu le ajung nici pentru strictul necesar.
Cu toate că din punctul de vedere al veniturilor respondenţii evaluează net mai pozitiv situaţia lor în 2012, atunci când compară viaţa lor din prezent cu cea de cu un an înainte sunt mai pesimişti decât evaluau asta respondenţii în 2006: 14% consideră că este mai bună sau mult mai bună, cu 11 puncte procentuale mai puţini decât în 2006, scăzând şi proporţia celor care consideră că este aproximativ la fel, cu 5 puncte procentuale. Astfel, dacă în 2006 era văzută drept mai proastă sau mult mai proastă de 31% dintre cei intervievaţi, în 2012 47% dau acelaşi răspuns. Aceeaşi tendinţă, mult mai pronunţată, se remarcă şi atunci când respondenţii se referă la viaţa oamenilor din localitate: mult mai proastă+ mai proastă – 55% (creştere de 24 de procente) sau la cea a oamenilor din ţară: mult mai proastă+ mai proastă – 66% (creştere de 22 de procente). Din aceste puncte de vedere, votanţii USL sunt cei mai optimişti, iar cei PP-DD sunt cei mai pesimişti.
Între aceste două momente se intercalează succesiunea guvernelor Boc, care a determinat o scădere considerabilă a popularităţii Guvernului României şi care a creat premisele pentru nemulţumire şi pesimism.
Cu toate acestea, când vine vorba despre viitor, oamenii tind să fie mai puţin radicali, proporţia respondenţilor care cred că vor trăi mai bine sau mult mai bine peste un an rămânând aceeaşi din 2006 (30%), însă scăzând proporţia respondenţilor care cred că vor trăi aproximativ la fel cu 8 procente, la 21%. Aşadar, în acest moment, 42% dintre cei intervievaţi se gândesc că anul viitor vor trăi mai rău. Votanţii lui Crin Antonescu sunt cei care demonstrează în cea mai mare proporţie încredere în faptul că vor trăi mai bine în anul ce urmează: 46% dând acest răspuns. Cei mai puţin convinşi de acest lucru sunt votanţii lui Dan Diaconescu şi ai lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ca de obicei, optimism în rândul votanţilor USL şi pesimism în rândul celor PP-DD.
Evaluarea activităţii Guvernului – nemulţumire generalizată. Cum merg lucrurile în România? – Când vine vorba de activitatea Guvernului, cei mai mulţi intervievaţi sunt nemulţumiţi. În privinţa unor aspecte apar modificări semnificative comparativ cu datele BOP 2006, iar din alte puncte de vedere situaţia rămâne neschimbată. Trebuie să remarcăm faptul că Guvernul condus de premierul Victor Ponta a realizat un salt spectaculos, în ceea ce priveşte evaluarea guvernului în comparaţie cu fostele guverne conduse de Emil Boc sau cel condus de Mihai Răzvan Ungureanu.
La o privire atentă în trecut observăm că o încredere medie în Guvernul Boc în 2011 ajungea la 10% (multă+foarte multă), iar încrederea în guvernul Ungureanu în 2012 la circa 27%. Încrederea în Guvernul Ponta, însă, a depăşit în vară valoarea de 50%, aflându-se în acest moment la o medie de peste 30%. Trebuie precizat că fiecare nou guvern se bucură de un nivel ridicat de încredere, iar Guvernul Ungureanu, fiind învestit pentru o perioadă relativ scurtă, nu a apucat să ajungă la un nivel de încredere stabil, ci a beneficiat în continuare de o încredere ridicată, datorită speranţei şi optimismului populaţiei. Cu toate acestea, a reuşit să acumuleze încrederea unei proporţii duble din populaţie comparativ cu Guvernul Boc, performanţă pe care a realizat-o şi Guvernul Ponta, comparativ cu cel Ungureanu în anumite momente.
Comparaţiile realizate cu anul 2006, condiţionate de posibilitatea comparaţiei cu un studiu sistematic, ne arată însă că, după 6 ani, aspectele de nemulţumire încă sunt dominante.
Aspectul privind activitatea Guvernului de care respondenţii sunt cei mai mulţumiţi este ordinea publică (41%). Acesta este urmat de locuinţe (37%, creştere de 15% din 2006), protecţia mediului (33%) şi educaţie (29%, scădere de 10 procente comparativ cu 2006).
Aspectele care suscită cel mai ridicat grad de nemulţumire sunt industria (81% nemulţumiţi), combaterea corupţiei (83% nemulţumiţi) şi locurile de muncă (87% nemulţumiţi). Aşa cum era de aşteptat, votanţii USL şi ai lui Crin Antonescu se declară mulţumiţi de activitatea Guvernului României în proporţie semnificativ mai ridicată decât votanţii altor partide sau personalităţi politice.
Românii au percepţia unei degradări continue a vieţii economice, economia merge mai prost decât acum doi ani, în viziunea a 61% dintre respondenţi. În 2006, doar 29% dintre ei dădeau acest răspuns. În octombrie 2012, doar 14% dintre intervievaţi cred că aceasta merge mai bine. Cu toate acestea, dacă realizăm o comparaţie cu date obţinute în cazul aceleiaşi variabile în anii 2009-2010, observăm că au existat momente în perioada guvernării Boc în care românii vedeau situaţia economică drept mai proastă decât în acest moment, cu toate că proiecţiile pentru viitor erau la fel de optimiste. Aşadar, în martie 2010, doar 7% dintre intervievaţi considerau că economia ţării merge mai bine, comparativ cu doi ani în urmă (în 2009 dând acelaşi răspuns 8%).
Şi când vine vorba de viitor, predicţiile respondenţilor sunt mai sumbre decât în 2006, cu
toate că se remarcă acelaşi nivel de speranţă şi optimism regăsit în cazul răspunsurilor privind viitorul; astfel, 36% cred că economia va merge mai bine peste doi ani, 39% că va merge mai rău (creştere de 22%) şi 17% că va merge la fel (scădere de 11%).
Cei mai mulţi consideră că în următorii doi ani corupţia din România va creşte – 39%, dar totuşi, o treime din populaţie este optimistă, considerând că aceasta va scădea. Pesimiştii sunt cu 20% mai numeroşi decât în 2006, dar mai puţin numeroşi comparativ cu anii trecuţi. În general, respondenţii care estimează că şansele partidului lor sunt mai mici în viitor să ajungă la putere, estimează într-o proporţie mai mare că va creşte corupţia. Cu toate că nu apar modificări în sens pozitiv privind percepţia nivelului corupţiei în acest moment, şi datele din trecut arătând că majoritatea respondenţilor consideră că fenomenul corupţiei este răspândit în România, populaţia tinde să fie mai optimistă privind faptul că aceasta va scădea în viitor decât era în perioada guvernării Boc. Cu toate acestea, datele obţinute în trecut nu permit o comparaţie în adevăratul sens al cuvântului, întrebările fiind formulate în alt mod, însă tendinţa este cea descrisă mai sus.
Problemele ţării şi ale românilor. Sărăcie, degradarea climatului din familie, singurătate – Problemele cu care se confruntă România în acest moment sunt legate de către respondenţi în cele mai ridicate proporţii de preţuri, despre care 79% consideră că problemele României li se datorează în foarte mare sau mare măsură, de infracţionalitate – 72%, educaţie – 71% şi sănătate şi agricultură – 69%. Locurile de muncă sunt considerate drept o sursă de probleme în mare sau foarte mare măsură de 68% dintre intervievaţi, la fel mentalitatea, în timp ce funcţionarea instituţiilor publice este menţionată în proporţie de 67%, la fel ca justiţia. Aspectele menţionate în proporţie mai redusă, dar toate întrunind peste 50%, sunt integrarea în UE (59%) şi locuinţele (54%).
Românii asociază problemele cu care se confruntă în momentul de faţă cu următoarele aspecte: în cea mai ridicată proporţie – 67% – românii declară că problemele lor se datorează veniturilor, care generează probleme cu cheltuielile de întreţinere a locuinţei în mare şi foarte mare măsură pentru 65% dintre ei. Sănătatea este o sursă de probleme şi îngrijorare pentru 51% în mare şi foarte măsură, aceasta fiind urmată de alimentaţie, problematică pentru 48%. Cu toate acestea, incidenţa problemelor privind veniturile pare să fi scăzut din 2006, când 83% spuneau că au astfel de probleme. O evoluţie îngrijorătoare, însă, se remarcă în faptul că se dublează proporţia respondenţilor care au probleme datorate înţelegerii în familie (43% vs. 21%) şi cea a românilor care au probleme legate de singurătate (36% vs. 18%), comparativ cu octombrie 2006.
Votanţii lui Traian Băsescu se plâng cel mai puţin dintre toţi în legătură cu sănătatea lor, copiii şi plecarea unui membru al familiei în străinătate. Nu se remarcă situaţii unde să fie afectaţi de vreuna dintre probleme în cea mai mare proporţie.
Susţinătorii lui Crin Antonescu se plâng de sănătate în cea mai ridicată proporţie, precum şi de cheltuielile de întreţinere a locuinţei. Dintre votanţi, sunt cei care se plâng cel mai puţin de plecarea unui membru al familiei în străinătate.
În mod paradoxal, deşi tind să fie mai nemulţumiţi şi mai pesimişti în general, votanţii PP-DD şi ai lui Dan Diaconescu tind să considere în cea mai redusă proporţie cum că problemele lor actuale se datorează veniturilor pe care le au sau cheltuielilor pentru întreţinerea locuinţei.
Cu toate acestea, ei se plâng în cea mai ridicată proporţie de locul de muncă, locuinţă, alimentaţie sau înţelegerea din familie.
Respondenţii care ar vota cu Mihai Răzvan Ungureanu sunt cei mai preocupaţi de probleme legate de venituri şi copii, dar cel mai puţin preocupaţi de probleme legate de locuinţă, înţelegerea din familie, locul de muncă, alimentaţie sau singurătate.
Implicare politică. Profiluri socio-demografice ale alegătorilor – Majoritatea intervievaţilor (44%) consideră, în acest moment, că în România ar fi mai bine să
existe două partide politice, unul la putere, iar unul în opoziţie. Următoarea opinie ca prevalenţă în rândul respondenţilor este aceea cum că ar trebui să existe mai multe partide politice (28%), în timp ce 14% consideră că ar fi bine să existe un singur partid, iar 11% că nu ar trebuie să existe partide.
Cei mai mulţi români se declară interesaţi de politică (57% oarecum+foarte interesat), în timp ce 43% sunt puţin sau deloc interesaţi. Interesul pentru politică a românilor creşte semnificativ din 2006, când doar 27% dintre cei intervievaţi se declarau interesaţi.
Cei mai interesaţi de politică se declară votanţii ARD, în timp ce votanţii PP-DD sunt cei mai puţin interesaţi. Cu toate acestea, situaţia se schimbă când vine vorba de votanţii personalităţilor politice, cei mai interesaţi fiind votanţii lui Mihai Răzvan Ungureanu, urmaţi de cei ai lui Crin Antonescu, iar cei mai puţin interesaţi fiind votanţii lui Traian Băsescu.
Dintr-o altă perspectivă, persoanele care se declară foarte interesate de politică tind să intenţioneze să voteze cu Crin Antonescu în proporţie semnificativ mai ridicată decât cele mai puţin interesaţi (intenţia de vot pentru această personalitate scăzând odată cu interesul pentru politică al respondenţilor), în timp ce persoanele deloc interesate de politică tind să îl prefere pe Traian Băsescu în proporţie semnificativ mai ridicată decât cele interesate (probabil şi drept o consecinţă a faptului că nefiind interesaţi de politică nu cunosc faptul că Traian Băsescu nu mai poate candida pentru un alt mandat în proporţie mai ridicată decât alţi respondenţi). În cazul votului pentru partide, diferenţele nu sunt la fel de semnificative.
Femeile tind să voteze în proporţie semnificativ mai ridicată cu USL decât bărbaţii, iar bărbaţii votează cu PP-DD în proporţie mai ridicată decât femeile. Când vine vorba despre ARD, proporţiile sunt similare.
Persoanele cu studii superioare tind să voteze în cea mai ridicată proporţie cu USL şi în cea mai scăzută proporţie cu PP-DD, care este preferat de o proporţie semnificativ mai ridicată din rândul votanţilor fără studii sau cu studii elementare.
De asemenea, persoanele din mediul rural tind să voteze cu ARD în proporţie mai redusă decât cele din mediul urban, în acelaşi timp votând cu PP-DD în proporţie semnificativ mai ridicată.
Votanţii din Sudul ţării preferă USL (68%) în proporţie semnificativ mai mare decât cei din Transilvania (48%) sau Moldova (38%). ARD are cel mai mare succes în Moldova (37%), iar PPDD în Transilvania şi Banat (15%).
Femeile îl preferă pe Crin Antonescu în proporţie mai ridicată decât bărbaţii, în timp ce Dan Diaconescu este mai popular în rândul bărbaţilor decât al femeilor.
Cu cât sunt mai în vârstă, cu atât respondenţii l-ar alege în proporţie mai mare pe Crin Antonescu, iar cu cât sunt mai tineri l-ar alege pe Traian Băsescu în proporţie mai ridicată. Dan Diaconescu este cel mai popular în rândul persoanelor de vârstă medie şi cel mai puţin popular în rândul votanţilor de peste 65 de ani. Mihai Răzvan Ungureanu ar fi ales drept preşedinte al României de o proporţie foarte scăzută a tinerilor (2,5%), cel mai popular fiind în rândul persoanelor între 36 şi 50 de ani (15,2%).
Cu cât sunt mai educaţi, cu atât respondenţii i-ar acorda lui Crin Antonescu votul în proporţie mai ridicată. Cu cât sunt mai puţin educaţi, cu atât aceştia l-ar vota în număr mai mare pe Dan Diaconescu (35,5% dintre persoanele fără studii sau cu studii elementare).
Crin Antonescu are mai mult succes în mediul rural, în timp ce Dan Diaconescu are mai mult succes în mediul rural. Respondenţii din Sudul ţării l-ar vota pe Crin Antonescu în proporţie semnificativ mai ridicat, în timp ce Dan Diaconescu şi Traian Băsescu au mai mulţi susţinători în Transilvania şi Banat. În acelaşi timp, Mihai Răzvan Ungureanu este mai popular în Moldova decât în alte zone ale ţării.
Când vine vorba despre percepţia influenţei pe care oamenii obişnuiţi o au asupra deciziilor importante care se iau, respondenţii se dovedesc a fi cel mai încrezători privind abilitatea lor de a influenţa deciziile luate pentru localitatea în care trăiesc (34%), mai degrabă decât deciziile luate pentru întreaga ţară (32%). Cu toate acestea, ei consideră că sunt mai influenţaţi de deciziile care se iau la nivel central, de către guvern, preşedinţie sau parlament (57% – în mare sau foarte măsură), decât de cele luate de către primărie şi consiliul local (50%).
Cei mai puţin încrezători în faptul că pot influenţa deciziile autorităţilor sunt tinerii între 18 şi 35 de ani, persoanele cu studii medii şi cele din mediul urban.
Orientare politică – Întrebaţi unde s-ar poziţiona pe o scală de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „stânga”, iar 10 înseamnă „dreapta”, cei mai mulţi dintre români se poziţionează la centru (valorile 5 şi 6 ale scalei, 31%), în timp ce 21%, proporţii egale, se plasează la extremele scalei (1 şi 2, respectiv 9 şi 10). Media răspunsurilor date de participanţii la studiu se situează mai degrabă la centru: 5,57. Circa 22% dintre respondenţi, însă, nu ştiu unde să se plaseze pe această scală, non-răspunsurile fiind trecute drept valori lipsă în efectuarea analizelor.
După cum se observă analizând mediile obţinute în cazul votanţilor fiecărui partid, înţelegerea respondenţilor asupra a ceea ce înseamnă „dreapta” sau „stânga” şi poziţionarea lor pe această scală pare să se reflecte în opţiunea lor politică.
Din acest punct de vedere, nu se remarcă evoluţii semnificative, comparativ cu datele obţinute în 2006. Cu toate acestea, scade proporţia celor care nu ştiu să se poziţioneze, de la 39% la 22%.
Acest lucru se poate explica prin faptul că, în ultimii ani, aceşti termeni au fost vehiculaţi în mass media în măsură mai mare decât anterior anului 2006.
Crearea USL a bulversat într-o anumită măsură poziţionarea stânga-dreapta, deoarece este rezultatul unei coaliţii stânga-dreapta, care a încercat să depăşească printr-un demers pragmatic tocmai această dihotomie. În consecinţă, va avea doar o dominantă de stânga, majoritatea votanţilor ocupând centrul, dar având şi o importantă componentă de dreapta şi de centru dreapta. De asemenea, a fost testat acordul respondenţilor cu unele afirmaţii sau valori care sunt asociate de experţi cu orientarea politică. Datele obţinute sunt, per total, consistente cu poziţionarea respondenţilor pe scala stânga-dreapta, cu toate că uneori se remarcă o afinitate pentru valori de dreapta (Libertatea este mai importantă decât egalitatea, Competiţia este bună; îi ajută pe oameni să muncească mai mult şi să dezvolte noi idei), iar alteori pentru valori de stânga (Bunăstarea poate creşte pentru toţi).
Concluzii – Per total, starea de spirit a populaţiei poate fi descrisă prin nemulţumire, dar şi printr-un anumit grad de optimism când vine vorba de proiecţiile pentru viitor.
Votanţii PP-DD şi ai lui Dan Diaconescu se dovedesc a fi cei mai pesimişti şi mai nemulţumiţi. Acest lucru poate constitui o explicaţie pentru adoptarea unei opţiuni electorale „extreme”, neobişnuite.
Afinitatea pentru un anumit partid politic nu se asociază întotdeauna cu afinitatea pentru candidatul pe care acesta îl susţine, apărând diferenţe semnificative atunci când analizăm profilele votanţilor.
Cu toate că, aparent, există o anume coerenţă în alegerea partidului şi a candidaţilor în funcţie de poziţionarea proprie a respondenţilor pe scala stânga-dreapta, nu se poate afirma că acesta este un criteriu primordial în opţiunea politică a respondenţilor. Astfel, cu toate că se poziţionează către dreapta, unii respondenţi ar vota partide de stânga sau cu toate că ar vota cu un partid de stânga, ar alege un candidat de dreapta pentru funcţia de preşedinte al României. Cei mai constanţi sunt alegătorii PP-DD, care l-ar vota în proporţie de 92% pe Dan Diaconescu pentru funcţia de Preşedinte al României.
Votanţii USL sunt cei mai mulţumiţi şi mai puţin critici vizavi de activitatea Guvernului, în timp ce votanţii PDL, de regulă, sunt cei cu opinii mai puţin extreme. – www.promptmedia.ro
