112570 – 19082012 – Revizuirea strategiei de acţiune privind sprijinirea şomerilor poate fi considerată concluzia generală a studiului “Dezechilibrul pe piaţa muncii. Analiză exploratorie a situaţiei şomerilor şi angajatorilor: studiu de caz – judeţul Galaţi”,
desfăşurat în cadrul Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Socială „Solidaritatea” pe o perioadă de aproape doi ani.
Principala măsură pentru creşterea gradului de ocupare şi scăderea şomajului o constituie crearea locurilor de muncă, la ora actuală fiind evident dezechilibrul dintre oferta şi cererea de pe piaţa muncii. Cel mai mare obstacol în găsirea unui loc de muncă îl constituie chiar absenţa acestuia, consideră realizatorii studiului. Situaţia are în principal două tipuri de cauze:a) o cauză structurală, ce ţine de un design nereuşit al mediului nostru economic, determinat de multiple cauze cum ar fi restructurare economică ineficientă, absenţa unei strategii de dezvoltare, incapacitatea de a absorbi (şi de a absorbi cu efecte marcante) fondurile structurale, mentalităţile mediului de afaceri, birocraţia, corupţia. b) o cauză contextuală reprezentată de criza economică, ce are atât un efect direct de reducere a locurilor de muncă, cât şi unul indirect, de potenţare a primei cauze.
În mod clar un număr suficient de locuri de muncă ar avea ca efect absorbţia unei mari părţi din forţa de muncă. Nu trebuie însă neglijată existenţa unor probleme de mentalitate faţă de muncă, ce are ca efect scăderea calităţii forţei de muncă. Spre exemplu, cercetarea a evidenţiat în unele cazuri chiar o atitudine de refuz al unui loc de muncă din partea unor şomeri, în special cei aflaţi în zona ajutoarelor sociale.
Pe ansamblu, perspectivele observate nu sunt îmbucurătoare, rata de şomaj fiind ridicată mai ales în rândul persoanelor vulnerabile, iar speranţa acestora de a ocupa un loc de muncă în viitorul apropiat este destul de scăzută.
Problemele sunt accentuate în mediul rural, unde nivelul de dezvoltare economică este scăzut, locurile de muncă puţine (şi în general prost plătite, alternativa navetei conducând însă la venituri nete şi mai scăzute); gradul de informare este redus, şomerii din mediul rural acordând mai multă atenţie surselor informale; nivelul de studii este scăzut, persoanele din zonele rurale având foarte puţine abilităţi specifice economiei moderne, şi mai grav, nici nu doresc să investească în învăţarea acestora.
Categoriile cele mai vulnerabile la şomaj sunt tinerii şi persoanele de peste 45 de ani. Aceste grupuri nu sunt însă omogene, existând diferenţe în cadrul lor în funcţie de mai multe variabile, cele mai importante fiind mediul de rezidenţă şi nivelul de educaţie.
Existenţa unui şomaj de tip structural şi nu funcţional este corelată cu procentul de 40% dintre şomerii de lungă durată din totalul şomerilor înregistraţi, putând constitui totodată unul dintre efectele grave ale crizei economice. În cadrul procentului şomerilor de lungă durată trebuie luată însă în considerare şi ponderea pe care-o au beneficiarii ajutoarelor sociale.
Persoanele de peste 45 de ani sunt cele care se lovesc de problema şomajului structural – în cazul lor fiind mult mai frecventă situaţia în care pierderea locului de muncă se datorează restructurării/falimentării companiei (deseori de stat) în care lucraseră (îndeosebi din industrie). Pe piaţa muncii nu mai există cerere pentru calificările pe care le posedă aceste persoane; în cazul în care se găsesc totuşi locuri de muncă angajatorii îi discriminează într-o oarecare măsură, preferând tineri, aceştia fiind mai uşor de format.
Profilul şomerilor în general şi al şomerilor de lungă durată în mod special, sugerează că într-adevăr acest fenomen este specific pieţei secundare a forţei de muncă, confirmând ipoteze segmentării pieţii muncii.
Persoanele care refuză o ofertă pentru că salariul este prea mic sunt relativ rare. În condiţiile în care nu sunt create noi locuri de muncă şomajul va rămâne ridicat, aşa cum este de aşteptat, în cel mai bun caz existând o simplă rotaţie a persoanelor care se află în şomaj la un anumit moment, alternativa fiind un număr din ce în ce mai mare de şomeri de lungă durată (care ulterior vor dispărea din statisticile oficiale, neavând nici un beneficiu de pe urma înregistrării la AJOFM).
52% dintre respondenţi au avut mai mult de un loc de muncă înainte de a intra în şomaj, fapt care indică gradul de flexibilitate şi sugerează în acelaşi timp riscurile la care sunt supuse tipurile de loc de muncă menţionate. În măsura în care sunt asociate cu salarizarea la nivelul salariului minim ele pot fi considerate ca dezvoltându-şi anterior activitatea în zona muncii precare.
10,57% dintre şomeri au indicat că au muncit fără forme legale sau că au avut perioade de muncă la negru. Având în vedere faptul că studiul a avut ca subiecţi doar şomerii înregistraţi, procentul are un caracter minimal în ceea ce priveşte amploarea muncii la negru.
Se remarcă de asemenea faptul că trei sferturi dintre respondenţi sunt indiferenţi la tipologia posibilului angajator, ceea ce indică un grad ridicat de acceptabilitatea din partea şomerilor în ceea ce priveşte angajatorul şi condiţiile de muncă. – www.promptmedia.ro
