108679 – 13032012 – Peste 121 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de depresie. În România, 20% din populaţie suferă de tulburări psihice, jumătate dintre români fiind depresivi.
În acest moment, depresia este a patra maladie ca răspândire pe glob, fiind deja denumită „boala secolului”. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertizează însă că în 2020 această afecţiune va fi a doua cauză de dezabilitate după bolile cardiovasculare. Deşi, de cele mai multe ori, depresia nu este luată prea în serios, fiind confundată cu o tristeţe temporară, ea este responsabilă pentru cele 800.000 de sinucideri înregistrate anual la nivel mondial, arată datele OMS. În ultimii ani, răspândirea fără precedent a acestei tulburări psihice a fost favorizată de criza financiară prelungită, prin stresul constant pe care-l implică şi mai ales pentru consecinţele grave asupra vieţii personale şi a celei de familie, susţin specialiştii.
Frica de psihiatru – În cazul României, episoadele depresive afectează 10% din populaţie, cifra reprezentând jumătate din totalul cazurilor de tulburări psihice, susţine OMS. Datele sunt însă doar estimative, existând semne că situaţia este mult mai „neagră”. Acest decalaj între realitate şi statistici oficiale are mai multe cauze, una dintre ele fiind aceea că românul obişnuit are, în general, cunoştinţe minime despre simptomele, tratamentul şi consecinţele depresiei, aşa că ignoră afecţiunea timp îndelungat. O altă cauză, extrem de importantă, este reticenţa bolnavilor de a discuta cu cei apropiaţi despre problemele lor şi groaza de a cere ajutorul medicului psihiatru. „Românilor le este frică de medicii psihiatri sau le este ruşine să se afle că au apelat la un medic psihiatru. În ţara noastră încă nu există cultura medicului psihiatru. Românii apelează cu întârziere la un specialist şi sindromul care îi aduce cel mai frecvent la medic este insomnia”, a declarat, pentru „Adevărul”, medicul Doina Cosman, şeful Clinicii Psihiatrie III, din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj.
Ignoranţa agravează boala – Tristeţea, scăderea elanului vital, randamentul scăzut în toate activităţile zilnice, insomnia sunt primele semne ale depresiei. Din nefericire, pentru că această afecţiune este încă o necunoscută pentru români, în multe situaţii, pacientul nu beneficiază nici de reacţia pozitivă a familiei, prietenilor sau colegilor, ceea ce va agrava boala. „Din vara anului trecut, am început să mă simt rău. Eram tot timpul obosită, lucram neglijent, noaptea nu puteam dormi. Trăiam un sentiment constant de frică, amestecat cu vinovăţie. Nu-mi doream decât să mă izolez de restul lumii, să zac în pat şi să fiu lăsată în pace”, a povestit Ilinca Obreja (36 de ani), din Bucureşti. După ce a stat de vorbă întâmplător cu o colegă de serviciu, care se plângea de simptome similare, Ileana a făcut ceva cercetări pe internet şi aşa a aflat că suferă de depresie şi că are nevoie de tratament medicamentos pentru a se vindeca.
„Din păcate, nu mă credea nimeni când spuneam cât sufăr. Soţul meu punea tristeţea mea şi lipsa libidoului pe seama faptului că am o aventură amoroasă, părinţii mei mi-au spus să «termin cu prostiile» şi să beau un ceai de sunătoare că-mi trece, iar colegii de la birou m-au raportat şefilor, acuzându-mă că muncesc mai puţin decât prevede fişa postului”, a mai spus Ilinca Obreja.
Sistem greoi şi săraci – Dacă pacientul şi-a înţeles boala, dacă are sprijinul familiei şi dacă are şi intenţia de-a apela la ajutor de specialitate, atunci se va lovi de lacunele sistemului. Dacă afecţiunea este în stadiul incipient, ea se poate vindeca la psiholog, numai când devine severă fiind nevoie de intervenţia psihiatrului. Însă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu decontează şedinţele de psihoterapie, iar o şedinţă ajunge să coste până la 100 de lei, în condiţiile în care tratamentul se poate prelungi pe mai mulţi ani. În plus, România stă foarte prost la numărul de psihoterapeuţi raportat la populaţie. Astfel, dacă în Europa există un astfel de specialist la 1.500 de oameni, la noi este unul la 11.000. De altfel, Organizaţia Mondială a Sănătăţii plasează ţara noastră pe locul trei din coadă în Europa în privinţa bugetului alocat sănătăţii mintale.
„În România, înainte, depresia nici măcar nu era considerată o boală, din cauză faptului că nu era un diagnostic bazat pe elemente aşa-zis obiective, radiografii sau analize de laborator. Depresia este o boală care se diagnostichează prin teste clinice sau testări psihologice. Aceste elemente de diagnostic nu erau considerate ca fiind foarte obiective, până acum câţiva ani”, a încheiat Doina Cosman. „Din păcate, nu mă credea nimeni când spuneam cât sufăr. Soţul meu punea tristeţea mea şi lipsa libidoului pe seama faptului că am o aventură amoroasă.” – www.promptmedia.ro
