109054 – 27032012 – “Guvernul a aprobat, la data de 16 martie 2012, Proiectul de Lege privind energia electrică şi organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energetic. Rolul acestei legi ar trebui să fie extrem de important pentru ceea ce înseamnă dereglementarea pieţei energetice şi pentru buna desfăşurare a activităţilor din acest domeniu, conform cu necesităţile României şi cu prevederile cuprinse în Acordul încheiat cu FMI, CE şi BM. După cum se ştie, USL s-a pronunţat constant pentru o politică energetică coerentă, construită pe competitivitate, sustenabilitate şi siguranţă şi, din această perspectivă, credem că proiectul Executivului are unele lacune, lăsând loc la posibile ingerinţe politice pe zona reglementărilor ce ţin de energie. Astfel, prin proiectul Legii Energiei, numirea preşedintelui ARDE este atribuită Preşedintelui României, ca şi numirea vicepreşedintelui şi a celor cinci membri ai consiliului de reglementare. Comparativ cu situaţia din alte ţări europene, România redevine un actor cu un comportament inedit, în condiţiile în care, în perioada 2004-2007, era dată ca exemplu pentru Europa Centrală şi de Est, primul pas pentru intrarea în UE fiind reprezentat tocmai de Capitolul Energie, prin intrarea în UCTE. O comparaţie, fără a avea pretenţia unei perspective exhaustive, ne arată că: în Belgia reglementatorul (CREG) are în componenţă reprezentanţi ai puterilor publice (guvern federal şi guverne regionale), reprezentanţi ai sindicatelor şi micilor consumatori, reprezentanţi ai patronatelor şi ai marilor consumatori, precum şi reprezentanţii producătorilor de electricitate şi ai celor din transport-distribuţie, dar şi ai organizaţiilor de mediu; în Franţa preşedintele CRE e numit de preşedintele Republicii, însă comisia are în componenţă şi doi membri numiţi de preşedinţii celor două Camere (al Adunării Naţionale, respectiv al Senatului); în Danemarca ministerul Climatului şi Energiei numeşte formal preşedintele reglementatorului (DERA) şi membrii board-ului; în Germania autoritatea se află în coordonarea ministerului federal al Economiei şi Tehnologiei şi, din 2011, este responsabilă şi de proiectele de dezvoltare a reţelelor naţionale de energie; în Norvegia reglementarea revine unui directorat în cadrul ministerului Petrolului şi Energiei, în Olanda autoritatea de reglementare este inclusă în rândul Autorităţilor Administrative Autonome (independente de procesul politic), preşedintele fiind numit de ministrul Economiei, Agriculturii şi Inovaţiei; în Suedia Inspectoratul pentru Piaţa Energetică reprezintă practic o agenţie în subordinea ministerului Întreprinderilor, Energiei şi Comunicaţiilor, obiectivele şi bugetul fiind stabilite la nivel parlamentar şi guvernamental (directorul agenţiei fiind direct numit de guvern); în Cehia preşedintele autorităţii e numit pentru o perioadă de şase ani de către preşedintele republicii, însă numirea vine la propunerea Guvernului. Prin urmare, Parlamentele sunt implicate în instituţiile de reglementare, fie direct (cazul Franţei), fie indirect (prin majorităţile care susţin politicile guvernelor respective) mai mult decât în simpla audiere a unor persoane deja numite de o instituţie, după criterii care comportă, şi acestea, discuţii. Acesta reprezintă unul dintre motivele, nu singurul, pentru care USL susţine necesitatea revederii Legii Energiei, în sensul implementării unui cadru de reglementare clar şi neechivoc, rezultat în urma unei bune comunicări şi colaborări între instituţii şi autorităţi, în condiţiile în care partidele de la putere doresc în mod sincer o dezbatere publică pe această chestiune”, a declarat, marţi, deputatul PSD Viorel Hrebenciuc. – www.promptmedia.ro
