108510 – 07032012 – “Timp de 50 de ani, toate statele din Europa Occidentală s-au dezvoltat susţinut asumând cote generoase de deficit bugetar. În limite rezonabile, deficitul este o formă benefică de autofinanţare a investiţiilor în economie. Un stat sărac optează pentru dezvoltare. Un stat bogat optează pentru stabilitate. După 50 de ani de dezvoltare neîntreruptă, finanţată, în principal, prin deficite bugetare generoase, “garantate” de productivitatea muncii şi un management macroeconomic eficient, cele mai puternice state europene optează astăzi, în mod natural, pentru stabilitate. Este o strategie defensivă, prin care îşi protejează standardul actual de viată, ajuns la un nivel foarte ridicat. Din păcate, economia noastră nu se compară cu economiile dezvoltate ale Europei (…). Germania are de 40 de ori mai mulţi kilometri de autostradă decât România. Un copil din Germania primeşte o alocaţie lunară de peste 16 ori mai mare decât un copil român. Iar pensia medie din Germania este de 5 ori mai mare decât cea din România. Din nefericire, România este pe primul loc în topurile subdezvoltării la nivel European: peste 150.000 de români nu ştiu să citească, peste 60.000 de gospodării nu sunt electrificate, peste 8 milioane de români locuiesc fără toaletă şi baie în casă şi în aproximativ 13000 de localităţi din România nu există canalizare. Aceasta este o radiografie la zi a României. În aceste condiţii, statul român are nevoie acută de creştere economică susţinută, de un deficit moderat de 2-3% care să îi susţină constant dezvoltarea. În consecinţă, dorinţa iresponsabilă a preşedintelui Băsescu de a ne refuza dreptul la dezvoltare şi de a menţine sărăcia în România poate avea efecte similare cu cele produse de ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a achita, cu orice preţ, datoria externă. Şi atunci, şi acum, obsesia unui om a condamnat la mizerie, sărăcie şi umilinţă o naţiune întreagă. Să ne înţelegem: deficitul structural de 0.5% nu este un obiectiv incorect, însă, la acest moment, nu este adecvat realităţii economice româneşti. Dacă, după modificarea propriei Constituţii, Germania şi-a acordat 7 ani de tranziţie pentru îndeplinirea acestui deziderat, România ar trebui să îşi rezerve un interval de cel puţin 10-12 ani. Acest interval de adaptare graduală este cu atât mai natural, cu cât, în prezent, România nici nu a adoptat moneda euro şi nici nu o va face în viitorul apropiat. Aşadar, nu avem niciun motiv responsabil să ne grăbim.În concluzie, consider că România poate adopta Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, însă numai sub condiţia aplicării sale integrale începând din anul 2025, astfel încât să putem recupera decalajul uriaş care ne separă de standardele economice europene”, afirmă senatorul Dan Voiculescu într-o declaraţie depusă miercuri la Senat. – www.promptmedia.ro
