Preşedintele Băsescu spune că mergem spre deficit zero în 2013
– 106218 – 12122011 – Preşedintele Traian Băsescu a declarat duminică după-amiază că a informat Comisia Europeană (CE) cu privire la participarea României la Acordul de integrare fiscală, subliniind faptul că “nu puteam avea altă poziţie, ca şef de stat, înţelegând care erau riscurile”. “Dacă Parlamentul refuză este problema Parlamentului. Miercuri mă întâlnesc cu partidele politice, pentru discuţii pe această temă. Este nevoie de un efort al întregii clase politice”, a declarat preşedintele într-o conferinţă de presă susţinută la Palatul Cotroceni.
Pentru a întelege ce s-a întâmplat la Bruxelles ar trebui să începem cu începutul: de ce Uniunea Europeană (UE) e în situaţia de a fi în mare dificultate economică. Pactul de la Maastricht a fost adoptat în 1992, a reamintit Băsescu. Deşi cifrele pentru deficit şi datoria publică figurau în acest tratat, fiecare stat membru era responsabil individual de respectarea acestor cifre. “Dacă exista un motor eficient în ceea ce priveşte respectarea acestor criterii, acesta era pentru statele din afara zonei euro care îşi doreau să atingă aceste criterii pentru a intra în zona euro. În rest, totul ţinea de bunăvoinţa statelor şi de câte o semnalare a CE. România a fost avertizată în 2007, iar în 2008 s-a confirmat un deficit mare, în condiţii de creştere economică. Una dintre cauzele fundamentale pentru care s-a ajuns la această criză a fost ascunderea miezului Tratatului de la Maastricht. Nici Agenda de la Lisabona (2000) nu a adus instrumente de coerciţie împotriva statelor UE. Acest al doilea pilon nu a avut niciun fel de instrument prin care statele sa fie obligate la atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona. Ceea ce am spus nu este o critică, ci o informare – de ce UE a ajuns aici. Din punct de vedere politic, ar fi fost extrem de dificil să se impună statelor instrumente la nivelul UE. Era greu de conceput în 1992 că vine CE să te sancţioneze pentru că ai depăşit deficitul. Atât s-a putut atunci din punct de vedere politic”, a precizat şeful statului.
În acelaşi timp, putem spune că această criză ne-a facut să descoperim câteva realităţi şi să le tratăm altfel. Nu avem mecanisme şi sancţiuni care să susţină disciplina bugetară. De asemenea, am putut constata că disciplina bugetară nu este suficientă. De asemenea, nu a observat nimeni sau nu am avut instrumente să constatăm că s-a ajuns la datorii publice enorme. Nu a existat un mecanism prin care, de la nivelul UE, statul care a ieşit din criteriile de îndatorare publică, să fie adus la ordine. Lipsa acestor constatări nu a făcut decât să împingă statele UE către găsirea de instrumente. Găsirea de instrumente nu se putea face decât aşa cum s-a făcut acum – o analiză prin care statele să rămână în parametrii fixaţi. Deciziile din noaptea de 8 – 9 decembrie au transformat UE într-un mare şantier, un santier care se reconstruieşte instituţional. De la o simplă uniune monetară, UE devine o uniune monetară, fiscală şi economică. Până la sfârşitul anului începe procesul de pregătire a summit-ului din martie, când statele UE trebuie să adopte deciziile luate la Bruxelles. Prin Acordul de uniune fiscală se realizează un răspuns european la criză. Deciziile adoptate la ultimul Consiliu European au câteva scopuri, iar cel mai important este prezervarea Uniunii. Acordul împinge înspre politici de calitate în statele membre. Această abordare decisă de şefii de stat şi de guvern la Bruxelles este de natură să pună capăt populismului. Până la urmă, miza ultimă nu este delegarea de competenţe către Bruxelles. Nu acesta a fost obiectivul, dar acesta este mijlocul prin care poate exista o supraveghere corectă a politicilor fiscale şi economice ale statelor. Ţelul ultim al acestor eforturi este mutarea politicilor economice ale statelor UE către o zonă a sustenabilităţii. Modul cum se vor desfăşura lucrurile în UE în perioada următoare are darul de a nu permite să fie ţări care nu duc politici de calitate, dar se ascund acolo, în marea familie UE. Nimeni nu mai poate miza că propriile politici ineficiente vor fi acoperite de statele care fac politici responsabile”.
Un alt element, a spus Băsescu, este legat de revenirea la normalitate, prin politicile care impun respectarea prevederilor de la Maastricht – deficit structural de maximum 0,5%. Acest obiectiv a devenit o obligaţie, nu mai este la latitudinea nimănui. Până la 31 decembrie 2012, această obligatie trebuie trecută în Constituţie. Mai este şi obligaţia ca toate statele membre ale UE, cu accent deosebit pe statele zonei euro, să revina la deficite de maximum 0,5% şi la gradul de îndatorare de maximum 60%, cu un program întocmit de UE.
“Foarte mulţi, după declaraţia mea de la Bruxelles, prin studiouri de televiziune, îşi smulgeau capul de pe umeri şi îl dădeau de pereţi ia uite cum ne subjugă UE, ia uite ce-a făcut Băsescu. Aceste prevederi se aplică tuturor ţărilor UE, şi României, şi Spaniei, şi Franţei. Noi nu suntem în situaţia de a avea astfel de programe, mergem spre deficit zero în 2013. Fără revenirea la un nivel acceptabil de îndatorare, statele UE nu mai pot menţine bunăstarea cetăţenilor. Se va trece la o politică de reducere a îndatorării, cu costurile specifice: reduceri puternice de cheltuieli ale statului în toate ţările UE, îngheţări de salarii şi pensii şi poate chiar reduceri. Statele UE nu mai pot trimite bugetul la Parlament fără o consultare prealabilă cu UE, care va spune dacă este sustenabil. Statele care sunt în pericol de deficit excesiv sau au deficit excesiv intră sub monitorizare permanentă. Sancţiunile nu au fost stabilite incă, acestea se analizeaza. Deja exista un grup de expeţti care lucrează la punerea în practică a proiectului de acord. Eu am anunţat la Bruxelles că România va participa la acest Pact de stabilitate fiscală şi sper ca Parlamentul să nu aiba alt punct de vedere. Acordul va fi adoptat de Consiliul European din luna martie”, a subliniat preşedintele Băsescu. –
