102891 – 25072011 – La cererea reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, ministrul Economiei, Ion Ariton, a afirmat că cel puţin zece companii de stat din portofoliul Ministerului Economiei, printre care Compania Naţională a Huilei, Hidroelectrica, dar şi Oltchim, au nevoie de implementarea cât mai rapidă a managementului privat. Constantin Roibu, care este director la Oltchim de peste 20 de ani, nu va fi schimbat însă din funcţie până la
privatizarea combinatului, deoarece numai adaptarea la o astfel de funcţie, de manager al unei companii complexe, cum este Oltchim, ar necesita o perioadă mai lungă decât cea rămasă până la privatizare, anunţă impactreal.ro. “Vor fi cel puţin zece companii care au nevoie de management privat, trebuie să implementeze cât mai rapid”, a spus Ariton. Potrivit scrisorii de intenţie semnate cu FMI, Guvernul trebuie să stabilească în luna iulie toate companiile care vor avea acest tip de management. Guvernul s-a obligat să interzică prelungirea după 1 ianuarie 2012 a contractelor de management existente la companiile de stat, iar procesul de selecţie va fi unul internaţional. Sunt vizate nu doar posturile de CEO, ci şi cele de directori financiari, pentru posturi putând candida şi actualii manageri.Noii manageri vor avea puteri depline pentru a opera modificările pe care le vor considera necesare. De asemenea, membrii consiliilor de administraţie vor fi selectaţi cu atenţie şi verificaţi de experţi independenţi, pentru a se asigura că aceştia sunt pe deplin calificaţi să-şi exercite atribuţiile. Procesul de căutare va demara în luna august. Conducerea sindicatului îşi pune speranţe în memorandumul depus la Comisia Europeană în 2008, reînnoit în 2009, care este şansa pentru ca Oltchim să mai poată funcţiona la capacitate maximă. În schimb, liderul Sindicatului Liber Oltchim, Mihai Diculoiu, crede că, la ora actuală, societatea vâlceana are nevoie de sprijin pentru obţinerea unui credit şi nu de un alt fel de management. „În acest moment, nu se vorbeşte de o societate, ci de 65% din producţia industrială a judeţului Vâlcea, dar mai ales de viitorul industriei chimice din România. Nu am exclus niciodată posibilitatea ca Oltchim să fie privatizat, dar nici nu putem accepta un acţionar care nu este capabil să creeze aici o societate care să menţină şi să creeze noi locuri de muncă, asigurând un salariu mediu de 2000 de euro per angajat. În concluzie, această decizie va crea posibilitatea acţionarului minoritar PCC SE să cumpere combinatul la un preţ cât mai mic şi ulterior să-l falimenteze. Managementul privat nu va rezolva problema Oltchim. Problemele societăţii noastre sunt cunoscute foarte bine la nivelul Guvernului şi la nivelul Preşedinţiei mai ales că, în 2009, Traian Băsescu şi, în 2010, Emil Boc au fost în campanie la Vâlcea, li s-a prezentat modul în care vedem noi salvarea combinatului chimic, au promis sprijin, dar nu s-a concretizat nimic. Ca acţionar majoritar, Ministerul Economiei ar trebui să asigure preluarea Rafinăriei Arpechim de la Piteşti, pentru ca Oltchim să aibă materia primă, etilena şi propilena, şi să funcţioneze la capacitate maximă, nu la 30% ca în prezent. Un management privat nu face decât să pună în practică ceea ce îşi doreşte acţionarul minoritar PCC SE, iar Oltchim să ajungă în imposibilitatea de a mai produce policlorură de vinil (PVC).”, spune Diculoiu. Potrivit unor articole publicate în România Liberă, Oltchim este în acest moment miza într-un „război economic” prin intermediul unor reţele de influenţă compuse din foşti ofiţeri ai serviciilor secrete – fie autohtone, fie din ţările fostului bloc sovietic. Potrivit presei centrale, pentru controlul companiei Oltchim, singurul mare combinat petrochimic rămas în funcţiune după un efort financiar uriaş al statului, se duce un război de mai mulţi ani. Principalul combatant în conflictul cu statul român, care este acţionarul majoritar al Oltchim, îl reprezintă compania Petro Carbo Chem SE (PCC SE), acţionar minoritar. Unul dintre managerii PCC implicaţi activ în România este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, cu vechime în domeniul petrochimic încă din 1980, bun cunoscător al pieţei din domeniu din ţările foste membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al ţărilor comuniste din fostul boc sovietic), precum şi al sateliţilor acestuia.
Cum a ajuns PCC Group jucător internaţional – PCC Group, care îşi are cartierul general în oraşul Duisburg, Germania, a fost înfiinţat în 1993 de Waldemar Preussner. Preussner s-a născut în Polonia, a emigrat în Germania şi până când a înfiinţat PCC Group a fost şeful direcţiei de aprovizionare a unui mare combinat petrochimic din Duisburg, cu atribuţii – culmea coincidenţei! – tot pe spaţiul fostului CAER, ţări în care este specializat şi Wojciech Zaremba. Ascensiunea grupului PCC a fost fulminantă. În scurt timp, şi-a făcut filiale în mai toate ţările foste membre CAER, dar şi în unele ţări asiatice comuniste. De obicei, un ritm de dezvoltare atât de rapid al unei afaceri, nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, presupune infuzii serioase de capital. În istoricul firmei PCC însă, Waldemar Preussner pare unicul furnizor de capital, iar sursele sale financiare sunt încă învăluite în mister. Ştim doar că până în 1993 a fost un simplu salariat: şeful aprovizionării unui combinat german. În procesul de extindere internaţională, PCC a ajuns să aibă 70 de subsidiare în 12 ţări. Vânzările grupului au crescut de la 59 de milioane de euro în 1994, la peste un miliard de euro în 2008. Cea mai agresivă dezvoltare a grupului PCC a avut loc în Polonia. Iniţial, PCC a devenit acţionar minoritar la combinatul petrochimic ROKITA. Ulterior, PCC a reuşit să deţină un pachet majoritar, preluând controlul asupra combinatului, operaţiune dusă la bun sfârşit cu aportul determinant al lui Wojciech Zaremba. Ulterior, portofoliul PCC în Polonia s-a extins prin noi achiziţii, după un model similar. De remarcat că afacerea numărul unu a grupului PCC în Polonia, combinatul Rokita, are în bună măsură acelaşi tip de producţie ca şi Oltchim. – www.promptmedia.ro
