102497 – 08072011 – În plină isterie naţională referitor la răpirea copiilor de pe stradă şi din parcuri pentru a li se fura organele, jurnaliştii „ADS“ Bucureşti susţin că au descoperit, la Spitalul bucureştean Fundeni, o reţea de vânzători de organe – cumpărători – cadre medicale. În spital, susţine sursa citată, se învârtesc afaceri de zeci de mii de euro. Businessurile pornesc de la un anunţ pe internet sau de la traficanţi-intermediari, care-şi agaţă clienţii disperaţi să cumpere un rinichi sau o bucată de ficat chiar pe holurile spitalului. „Doamna asistentă, sunt disperată, cum găsesc un donator? Aşa trebuie să vorbiţi cu asistentele de la Spitalul Fundeni. Nu trebuie să aşteptaţi pe listă. Vă fac asistentele intrarea pentru că ele mânuiesc listele de aşteptare pentru transplant”, spune Richard Chiriac (34 de ani), un bucureştean care anul trecut şi-a vândut pe 14.500 de euro rinichul drept.
În spatele acestor cuvinte se ascunde, de fapt, reţeta exactă de vânzare de organe, care funcţionează în cel mai mare spital din ţară unde se fac transplanturi. Reporterii „ADS” au descoperit întreaga filieră chiar prin intermediul celor care şi-au vândut sau au cumpărat un rinichi, o bucată de ficat sau chiar un plămân.
Pasul 1: „Doamna de la Hepatologie”
– Richard Chiriac şi-a vândut anul trecut rinichiul drept. El ştie foarte bine mersul traficului după experienţa din 2010. Acum, când a învăţat cum să se descurce şi să pună mâna pe zeci de mii de euro, îşi scoate şi familia la vânzare. Îţi dă, la alegere, tot ce vrei din corpul soţiei şi al fratelui său. „Soţia îşi face analizele ca să dea măcar jumătate din ficat. Am negociat cu familia unui bătrân de 60 de ani şi ne dă 13.000 de euro. Nevasta poate să dea şi un rinichi, iar frate-miu vă poate ajuta tot cu ficat”, a spus Richard, după ce jurnaliştii de la „ADS” s-au dat drept doritori să cumpere organe pentru o presupusă mătuşă bolnavă. Ca să ne ajute pânâ la capăt pentru a bate palma pe ficatul soţiei, Richard Chiriac ne-a explicat tot lanţul afacerii, până la ieşirea pacientului din spital, cu un organ nou. „Prima dată trebuie să mergeţi la doamna Liana Gheorghe, şefa de la Hepatologie din Fundeni. Ea nu vă găseşte personal donatorul, dar se interesează şi vă anunţă”, începe Richard să enumere numele cadrelor medicale care au în vizor tranzacţiile cu organe. „La Fundeni e ca în piaţă la Obor. Trag ţiganii de tine, pe holuri, ca să-ţi vândă organe. Te întreabă cu cât ţi-ai găsit şi imediat vin cu un preţ mai mic. Cred că e o înţelegere între ţigani şi asistente, pentru că toată lumea vede, dar nimeni nu-i dă afară”, mai spune Richard.
Doctor: „Crezi că mănânc flori?”
– Lista cu nume se întregeşte de la un bolnav-client, pe care l-am găsit pe holurile Spitalului Fundeni. Bărbatul şi-a cumpărat un rinichi, anul trecut, de la un ţigan şi vine periodic la medic pentru control. „Am dat 10.000 de euro ca să-mi salvez viaţa. Vă zic cum am procedat eu: am găsit ţiganul şi am mers cu el la doamna Constantinescu, de la laborator (conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, şefa Centrului de Imunogenetică şi Virusologie din cadrul Institutului Fundeni – n.r.). Ea îţi ia numărul de telefon şi, când găseşte ceva, te sună şi te pune în legătură cu donatorul”, explică bărbatul. Toată înţelegerea nu este însă pe gratis. „Cu cât plusaţi mai mult la ea, cu atât vă rezolvă mai repede. Eu i-am dat un buchet de flori de un milion şi mi-a zis: Tu ai impresia că mănânc flori?. Te costă foarte mult atenţiile”, susţine pacientul.
O altă pacientă care a făcut transplant de rinichi la Fundeni, în 2010, a continuat lista cu numele cadrelor medicale de la spital care „monitorizează” listele cu posibili donatori. „Depinde foarte mult la ce medic te înscrii pe listă. Cel mai bine este să vorbiţi cu doctor Tacu (Dorina Tacu, medic primar nefrolog la spitalul din Capitală). Ea se zbate cel mai mult să nu aşteptaţi pe listă la nesfârşit. Când apare un donator, toţi medicii nefrologi discută între ei şi stabilesc care ia organul. Ea se descurcă cel mai bine”, a mărturisit pacienta.
Fie că pacientul îşi găseşte singur donatorul, căruia îi dă şi bani pentru organe, fie că medicii intermediază afacerea, scenariile par să nu intereseze pe nimeni. „Deşi nu e normal, oamenii vin «perechi» la spital. Nu e treaba noastră pe cine găsiţi să dea un organ. Asta nu înseamnă acum că puteţi veni cu o sută de persoane pentru analizele de laborator”, ne sfătuieşte Stela Doca, asistentă la Secţia de Transplant Renal de la Fundeni.
Banii, la semnul brancardierului
– După ce ţi-ai găsit „perechea”, ai împărţit „onorariile” şi ai trecut de lista de aşteptare, urmează tranzacţia cea mare: banii pentru transplant. „După ce intră în sala de operaţie donatorul şi primitorul, brancardierul iese în câteva minute. Înţelegerea este ca atunci ruda primitorului să dea plicul cu bani celeilalte familii. Ştiu din spital un caz în care nu s-au înţeles la bani şi ruda donatorului a intrat în sală şi a luat femeia de pe masă, chiar dacă era sub anestezie”, spune Richard. „Pe lângă cei 10.000 de euro pe care i-am dat pe rinichi, m-a mai costat în spital încă vreo 4.000 de euro”, mărturiseşte un bărbat venit la analize, care şi-a făcut anul trecut transplant. „Strict pentru operaţie, la profesor am dat 500 de euro, la anestezist 200 de euro, iar la asistente 100 de euro”, completează o altă pacientă, aflată în aceeaşi situaţie.
„Nu contest acest lucru”
– Scenariile afacerilor cu trafic de organe din spitale sunt negate vehement de oficialii spitalului. Chiar şi doctorii despre care pacienţii spun că îi ajută la urgentarea operaţiilor se feresc să vorbească despre acest fenoment. „Aţi făcut bine că aţi ajuns la mine. Nu toată lumea ajunge aici. Trebuie să veniţi cu bolnavul, să îi facem analizele şi să îl înscriem pe lista de aşteptare”, spune conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, întrebată de jurnalişti despre procedura care trebuie urmată pentru un transplant.
Şefii Spitalului Fundeni neagă existenţa unor afaceri pe holurile instituţiei. „Dacă nu aveţi dovezi indubitabile, nu puteţi afirma asta. Nu contest că nu s-au întâmplat aceste lucruri, acorduri pe bani între donatori şi primitori. Dacă e aşa, vor răspunde în faţa legii”, a declarat profesorul-doctor Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Transplant Renal Fundeni. După aproape două săptămâni de investigaţii, medicii Liana Gheorghe şi Dorina Tacu nu au putut fi contactaţi pentru a-şi spune opinia cu privire la declaraţiile pacienţilor. – www.promptmedia.ro
