101551 – 06062011– Pentru al şaselea an consecutiv, moneda naţională se apreciază în primăvară, în perioada încasării dividendelor. Acest lucru favorizează multinaţionalele care îşi pot repatria profiturile la un curs avantajos. Vânzările de valută ale Ministerului de Finanţe şi BNR de la începutul anului au întărit leul până în zona confortabilă pentru marile companii străine. După cum anunţă Curierul Naţional, tendinţa de întărire a leului din prima parte a acestui an în raport cu euro nu reprezintă un fenomen singular, având în vedere că, din 2006, în fiecare primăvară, am avut câte un puseu de apreciere a monedei naţionale. Acesta se suprapune cu perioada încasării dividendelor şi favorizează multinaţionalele care îşi repatriază profiturile. De altfel, în ultimii trei ani, de când perechea valutară euro/leu se consolidează în intervalul de variaţie 4,1 – 4,3 lei pentru un euro, s-a conturat o ciclicitate în care moneda naţională se întăreşte în lunile de repartizare a dividendelor
şi se depreciază la sfârşitul lui octombrie, când este stabilit cursul la care se plătesc accizele în anul următor. Această realitate se traduce printr-un transfer de avuţie reală de la plătitorul de taxe din România către companiile străine care activează la noi. Dacă acest lucru s-ar întâmpla prin mijloacele pieţei ar fi de înţeles, însă există circumstanţe agravante care ne spun că tendinţa pe curs este imprimată chiar cu banii împrumutaţi în numele contribuabilului român. Acest lucru este mult mai vizibil în acest an, când Ministerul de Finanţe şi BNR au pus presiune pe curs, vânzând taman în perioada dividendelor valuta care fusese lăsată să „băltească” în sistem luni bune. Vânzările de euro au fost puse în evidenţă de rapoartele realizate de ING Bank România, însă Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului băncii centrale, a calificat drept „fanteziste” analizele băncii olandeze, afirmând că fluxurile externe de capital au fost cele care au determinat întărirea leului. Din discuţia cu economistul-şef al ING Bank România, Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, reiese totuşi că BNR a fost hiperactivă pe curs în lunile trecute. Analistul economic Ilie Şerbănescu a declarat, de asemenea, că are certitudinea că aprecierea artificială a leului este exclusiv indusă de Banca Naţională şi aceasta are ca scop maximizarea profiturilor multinaţionalelor la repatrierea acestora.
BNR ar fi vândut în a doua parte a lunii mai aproximativ 700 milioane de euro sau chiar un miliard de euro pentru a împiedica o depreciere a monedei naţionale dincolo de pragul de 4,14 lei pentru un euro, se afirmă într-un raport al ING Bank, publicat la jumătatea săptămânii trecute. Calculele realizate de banca olandeză se bazează pe raportările fluctuaţiilor rezervei internaţionale administrate de Banca Naţională, însă au fost contrazise de Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. „Echipa de analişti de la ING continuă, din păcate, seria calculelor fanteziste”, ne-a declarat acesta. Reprezentanţii ING mai afirmaseră anterior că trendul de apreciere a monedei naţionale din februarie-martie a.c. ar fi fost condus de BNR, care a vândut valută în numele Ministerului de Finanţe. Cu această teză este de acord şi analistul economic Ilie Şerbănescu. „Întărirea leului este artificială şi generată exclusiv de Banca Naţională, care îşi face un program de combatere a inflaţiei pe seama economiei”, a declarat acesta pentru Curierul Naţional adăugând că aprecierea, împotriva firii, a leului „distruge economia, o tensionează şi o contorsionează prin descurajarea exporturilor”.
Cine face jocurile pe curs? – Premisele de la care pleacă cei care afirmă că tendinţa pe curs este imprimată de intervenţiile băncii centrale vin în contradicţie cu afirmaţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, potrivit cărora fluxurile de capital către România s-au reluat şi acestea urmează să pună presiune pe întărirea monedei naţionale într-un orizont de timp previzibil.
Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, economist-şef al ING Bank România, susţine însă că intrările de capital, deşi au existat, au fost „relativ reduse”: „Nu putem vorbi de influxuri masive sau de presiuni similare celor din 2005-2006. Nu cred că asemenea influxuri se vor repeta în următorii 5-10 ani”. Mai mult, din discuţia pe care am avut-o cu reprezentantul băncii olandeze, reiese că BNR a fost hiperactivă pe curs în lunile precedente, fapt care explică şi existenţa unui trend bine determinat. Astfel, banca centrală ar fi iniţiat vânzarea de valută la jumătatea lunii februarie, când datele statistice au indicat o urcare a inflaţiei anualizate peste nivelul de 8 procente. Ulterior, Banca Naţională şi-ar fi revizuit poziţiile devenind cumpărător net de lei în a doua parte a lunii martie şi în aprilie. Excepţia ar fi reprezentat-o vânzările de euro pentru calmarea pieţei după cataclismul natural din Japonia. După achiziţiile de lei din zona de 4,07 lei pentru un euro, BNR s-ar fi regrupat la vânzare în zona de 4,14 lei pentru un euro. Potrivit analizei ING Bank, Banca Naţională a delimitat un coridor de variaţie cuprins între 4,05 lei pentru un euro şi 4,15 lei pentru un euro, care ar indica o percepţie a instituţiei potrivit căreia nivelul de echilibru ar fi undeva la 4,1 lei pentru un euro. Chidesciuc ne-a declarat că este posibil ca să vedem o oscilaţie a cursului de schimb în acest interval pentru lunile următoare şi a adăugat că nivelul de susţinere fundamentală a leului în raport cu economia nu este departe de acest reper. Totuşi, în opinia sa, canalul delimitat ar fi unul foarte strâns. Oficialul ING l-a citat pe John Williamson, economist care la începutul anilor ’90 recomanda permiterea unei variaţii de +/-15% faţă de nivelul de curs calculat prin model econometric.
Adrian Vasilescu a reamintit însă că BNR nu are ţintă de curs: „Analiştii de la ING pleacă de la o premisă greşită potrivit căreia Banca Naţională ar fi vândut valută ca să ţină cursul la 4,13.” El a calificat drept „fantezist” ultimul raport al băncii olandeze. „Ca să îşi demonstreze fantezia, trec la o aritmetică simplă, de adunări, unele îngroşate, uitând să facă o scădere esenţială”, a afirmat Vasilescu. Astfel, în studiul citat se pleacă de la estimarea greşită conform căreia, în aprilie, banii rezultaţi din eliberarea rezervelor minime obligatorii ar fi fost retraşi integral de băncile comerciale. În realitate, din cei 1,2 miliarde euro, cei mai mulţi dintre bani au fost luaţi de la BNR în luna mai. În aceste condiţii, se vede că suma despre care ING susţine că a fost cheltuită pentru susţinerea cursului este mult mai mică. „Având în vedere că au uitat să scadă banii care au ieşit din RMO, analiştii de la ING nu mai au bază pentru analiza lor”, a afirmat Vasilescu precizând că BNR nu face comentarii referioare la intervenţiile pe curs nici măcar post-factum. Cota de plată nu a venit unde trebuie Dincolo de episodul amintit şi de acurateţea calculelor din raportul ING Bank, Ilie Şerbănescu afirmă că a fost o constantă a politicii BNR apărarea cursului de schimb, ceea ce a împiedicat România să externalizeze pierderile în momentul efectuării ajustărilor necesare. El afirmă că nu am făcut deloc „external devaluation” în anii de criză, iar conducătorii destinelor României „s-au năpustit pe cei mai nefericiţi, deşi nu ei erau cei vinovaţi de această nesustenabilitate a economiei româneşti”.
În opinia analistului economic, ar fi trebuit puşi la plată cei care au inflamat un model nesustenabil în etapa de „boom”, respectiv băncile cu capital occidental. Pierderile ar fi trebuit asumate de aceştia şi de către cei care s-au împrumutat în euro. „Ce obligaţii are societatea să îi ţină!? Este strict treaba lor! Cine i-a pus să se împrumute!? Ei şi cu băncile au dus ţara spre dezechilibru şi acum ar trebui să suporte consecinţele”, a spus Şerbănescu. El consideră însă că acest lucru nu a fost posibil datorită intervenţiilor BNR pe curs: „Intervin pe piaţă pentru ca acest leu, reprezentant al unei economii slabe, să fie mai breaz decât este.” Unul dintre obiective ar fi acela de control al inflaţiei prin intermediul cursului de schimb întrucât „capitalul mondial, la care răspunde domnul Isărescu”, promovează această viziune, potrivit căreia inflaţia este „răul cel mai rău”. Şerbănescu spune că nu este de acord cu acest lucru şi tinde mai degrabă să dea dreptate cercurilor industriale, care au spus că leul tare îi dezavantajează. În opinia analistului economic, România are probleme mai importante decât inflaţia, iar un control al acesteia prin curs nu este binevenită.
Îngrăşăm profitul multinaţionalelor cu bani împrumutaţi în numele contribuabilului
– Vânzarea de valută de către Ministerul de Finanţe şi BNR în această parte a anului este considerată de Şerbănescu un rezultat al interesului multinaţionalelor de a repatria profitul la un curs cât mai avantajos. Efortul financiar de a asigura contrapartea la vânzare pe valută nu are sens întrucât companiile oricum scot banii afară, a mai spus Şerbănescu, întărind că este sigur că acesta este scopul intervenţiilor BNR din această parte a anului: „Am certitudinea că se face jocul companiilor occidentale şi al speculatorilor de către acest instrument (Banca Naţională – n.r.) care nu este al poporului român, ci al multinaţionalelor”. În opinia sa, banca centrală acţionează cu profesionalism, însă acesta nu este folosit pentru ajutarea poporului român. „Ei fac doar ce li se cere de către capitalul occidental”, a mai adăugat Şerbănescu.
Analistul economic este de acord cu observaţia privind ciclicitatea cursului de schimb, în care leul se întăreşte în perioada încasării dividendelor pentru ca să se deprecieze în octombrie, în vederea unui calcul mai ridicat al accizelor pentru următorul an. „Asta se întâmplă, însă măcar în octombrie ajutăm statul, pe când acum ajutăm nişte bandiţi din afară”, a conchis Şerbănescu. – www.promptmedia.ro
