Președintele PDL, Emil Boc, este unul dintre politicienii a cărui ascensiune este demnă de basmele românești: a crescut într-o zi cât alții în 10. Cu alte cuvinte, de la căzătura celebră care i-a adus notorietatea, Emil Boc se află într-o continuă ascensiune, ocupând funcţii politice dintre cele mai importante, cea mai importantă până în acest moment fiind cea de premier și lider reales al principalului partid de guvernământ. La vremea respectivă, Boc părea să fi apărut de nicăieri sau mai precis din spuma mării, pentru că mulți dintre democrații din conducerea centrală povesteau că l-au văzut pentru prima oară în 2000 pe plajă, la o școală de vară. ”Era în șort și căuta să se prezinte, pentru ca voia să candideze la parlamentare pe listele de la Cluj”, povesteau liderii centrali ai PD.Liberalii spun acum că Boc a cochetat cu PNL-ul înainte să se înscrie la PD, însă culisele intrării sale în politică, odată cu cariera universitară
– rămân necunoscute. În 2000, Emil Boc a fost ales deputat şi preşedinte al Biroului Permanent Judeţean Cluj. S-a remarcat prin desele luări de cuvânt şi permanenta sa disponibilitate de a colabora cu presa, ceea ce a făcut să ajungă unul dintre cei mai cunoscuţi pediști. A captat simpatia ziariștilor, care scriau admirativ la adresa sa. Ajunsese singurul parlamentar care răspundea la orice întrebare, aproape oricând. Ba chiar întorcea apelurile, se documenta și avea răspunsuri.
Părea că are o putere de muncă ieșită din comun: venea la Parlament cu lucrările studenților și le corecta în pauzele dintre ședințele Parlamentului. Făcea de toate, cu o singură excepție: nu refuza presa.
Un moment spectaculos în apariţiile publice ale lui Emil Boc este o căzătură în direct, în cadrul unei emisiuni televizate, în anul 2003. Nu a pățit nimic în urma căzăturii, ci doar a devenit mult mai vizibil și mai cunoscut. Căzătura a făcut înconjurul Internetului și i-a purtat noroc, pentru că a câștigat Primăria Cluj, după 12 ani de mandat al lui Gheorghe Funar.
Tot în 2003, Emil Boc a fost ales preşedinte executiv al PD şi lider al grupului parlametar al democraţilor, iar un an mai târziu – 2004 – este ales primarul municipiului Cluj Napoca. După ce Traian Băsescu este ales președintele României, Emil Boc preia conducerea interimară a partidului și în 2005 continuă ascensiunea politică, fiind ales preşedintele PD plin , funcție în care rămâne și după fuziunea PD cu PLD (desprinsă din PNL), în 2007.
Treptat, după ce a devenit președinte la PD, Emil Boc a renunțat la spontaneitate și a pierdut priza la public. Și-a cenzurat declarațiile, care treptat au ajuns să se identifice cu cele ale lui Traian Băsescu. Se spunea că orice declarație pe care o făcea Emil Boc trebuia să primească aprobare de la Cotroceni, iar din acest motiv Boc nu a mai fost luat în serios nici de partenerii politici, nici de presă. Această perioadă din evoluția lui Boc pare mai degrabă una de pregătire a liderului politic, de instruire și antrenare pentru importanta poziție pe care avea să o ocupe ceva mai târziu.
Este reales primar al Clujului, funcție pe care o părăsește după ce este desemnat de Traian Băsescu premier, în decembrie 2008. În funcția de premier a reușit în 2009 performanța de a conduce primul guvern post-decembrist demis de Parlament în urma unei moţiuni de cenzură. Cade în picioare și de această dată după ce Traian Băsescu îi face din nou loc în funcția de premier, după realiegerea sa în decembrie 2009.
Premierul Emil Boc nu scapă nici o ocazie pentru a-şi demonstra calităţile de mare meşter, de gospodar și decoordonator. În 2008, dirija la Cluj o orchestră care cânta în parc. După ce a ajuns premier, a coborât la munca de jos, și a pus mâna pe coasă și lopată. Dacă predecesorii săi aveau apucături mai ”boiereşti”, Adrian Năstase fiind mare vânător şi colecţionar de artă, iar Călin Popescu Tăriceanu un împătimit al autoturismelor de colecţie şi al motocicletelor, Boc nu ratează nicio ocazie să pozeze în “băiatul de la ţară” priceput la toate: bate cuie, ascute coasa, taie scânduri, dă la lopată, arătă că ştie să folosească ferăstrăul electric.
După ce a dat cu coasa, a cioplit și a dat la rindea, premierul Emil Boc a pus mâna pe lopată şi i-a ajutat pe pompierii de la ISU care lucrau să înalţe digul de la Şendreni, judeţul Galaţi, a încărcat un sac cu pământ şi l-a pus pe mal. Știe să facă de toate. Mai nou, pare că știe să mânuiască și camera de luat vederi, dacă ținem cont de faptul că în a doua zi a Convenției Naționale a PDL a apărut cu o minicameră și i-a intervievat pe ziariști (o excelentă cale de a face, fără bani, un focus grup cu ziariștii). Nu ar fi de mirare ca într-o zi premieurl Emil Boc să fie surprins bătând covoare în fața blocului în care RAAPPS i-a repartizat un apartament sau chiar la Cluj, ajutându-și soția.
Premierul pare într-o continuă campanie de imagine, de pregătire. Nu știm dacă în spatele acestei permanente pregătiri și construiri a imaginii lui Emil Boc se află sfaturile soției sale (profesor de semiotică) sau alți pricepuți consilieri ai PDL-ului, dar trebuie să remarcăm că grija pe care Emil Boc o are pentru transmiterea diferitelor mesaje nu diferă de cea a lui Traian Băsescu. Și actualul președinte și-a început, de fiecare dată, diferitele campanii electorale și de imagine cu mult, cu foarte mult timp înainte de startul oficial și mai ales, cu o foarte mare discreție și capacitate de persuasiune.
În aceste condiții, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva Emil Boc nu reprezintă candidatul ideal pentru viitoarele prezidențiale.
În aprilie 2003, anunțam că Traian Băsescu este viitorul candidat și președinte al României. Se va confirma și de această dată previziunea?– www.promptmedia.ro, Antuanela Roșioru
