100899 – 11052011 – Consumatorii nu vor mai avea surpriza de a cumpăra accidental textile care conţin blană sau piele naturală, potrivit noilor reguli de etichetare aprobate miercuri de Parlamentul European. Noile reglementări vor facilita apariţia mai rapidă pe piaţă de noi fibre şi produse inovatoare. Comisia Europeană va fi solicitată să contribuie, până în 2013, cu un raport de evaluare cu privire la oportunitatea introducerii unui sistem de etichetare a locului de origine, ce poate fi însoţit de o propunere legislativă.
Parlamentul a aprobat miercuri, în a doua lectură, un nou regulament privind etichetarea textilelor, acord asupra căruia Parlamentul şi Consiliul au convenit cu două săptămâni în urmă. Echipa de negociatori a Parlamentului, condusă de deputatul european olandez Toine Manders (ALDE -NL), a reuşit să obţină concesii importante de la statele membre în ceea ce priveşte etichetarea produselor ce conţin blană şi oportunitatea de a avea un studiu privind etichetarea locului de origine.
Cuvintele „blană” şi „piele” trebuie menţionate – Etichetele produselor textile vor trebui să conţină specificaţii clare cu privire la utilizarea de materiale de provenienţă animală. Blana este deseori folosită la fasonarea articolelor de îmbrăcăminte relativ ieftine şi este de multe ori dificil pentru consumatori să diferenţieze între blana naturală şi cea artificială, dar de bună calitate. Parlamentul a dat asigurări că textilele care conţin astfel de produse vor fi etichetate astfel „conţine părţi netextile de origine animală”, pentru a permite identificarea lor corectă de către consumatori. Persoanele care suferă de alergii, pentru care blana reprezintă un risc pentru sănătate, se vor număra printre beneficiarii acestei decizii.
Comisiei Europene i se solicită, de asemenea, să efectueze un studiu, până la data de 30 septembrie 2013, cu privire la substanţele periculoase, pentru a evalua dacă există o legătură de tip cauză-efect între reacţiile alergice şi substanţele chimice (precum coloranţii, biocizii sau nanoparticulele), folosite în produsele textile.
Etichete „Made in” / „Produs în” – PE a vrut ca etichetele care indică locul de origine pentru produsele textile importate din ţări terţe să fie obligatorii. Această propunere s-a dovedit a fi deosebit de controversată pentru anumite state membre. PE a solicitat în mod repetat includerea acestei prevederi pe tot parcursul negocierilor, dar Consiliul nu a fost de acord.
Consiliul a acceptat însă să se solicite Comisiei prezentarea unui studiu, tot până pe 30 septembrie 2013, cu privire la oportunitatea unui sistem de etichetare a locului de origine, cu scopul de a oferi consumatorilor „informaţii exacte despre ţara de origine şi informaţii complementare care să asigure trasabilitatea integrală a produselor textile”. Acest raport de evaluare ar putea fi însoţit de o propunere legislativă.
Cerinţe noi de etichetare şi tehnologii noi – Raportul Comisiei ar trebui să evalueze, totodată, fezabilitatea armonizării cerinţelor de etichetare cu privire la întreţinere (în prezent voluntară), a înfiinţării unui sistem uniform de etichetare a mărimilor la nivelul UE pentru îmbrăcăminte şi precizarea substanţelor alergene.
Parlamentul subliniază totodată necesitatea evaluării modului în care noile tehnologii, cum sunt microcipurile sau identificarea frecvenţelor radio, ar putea fi folosite în viitor în locul etichetelor clasice pentru furnizarea de informaţii consumatorilor.
Derogări pentru croitorii liber-profesionişti – Regulamentul recent adoptat prevede, de asemenea, exceptarea de la cerinţele obligatorii privind etichetarea produselor textile efectuate la comandă şi realizate de croitori liber-profesionişti.
După aprobarea în şedinţa plenară, noile reguli privind etichetarea textilelor vor trebui să fie semnate de statele membre. Noul regulament va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cu toate acestea, în cazul cerinţelor de etichetare referitoare, spre exemplu, la regulile aplicabile materialelor ce conţin blană, va exista o perioadă tranzitorie de 2,5 ani pentru a permite industriei să se adapteze. – www.promptmedia.ro
