99561 – 24032011 – Lucrătorii din state non-UE ar trebui să aibă drepturi egale cu cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte condiţiile de lucru, potrivit propunerii de directivă privind „permisul unic”, votate de Parlamentul European joi. Acest proiect legislativ va simplifica procedurile atât pentru imigranţi, cât şi pentru angajatorii lor prin obţinerea permiselor de muncă şi de şedere printr-o singură procedură administrativă.
Propunerea legislativă privind „permisul unic”, adoptată cu 311 voturi pentru, 216 împotrivă şi 81 abţineri, va reduce birocraţia şi va simplifica procedurile administrative pentru imigranţii care solicită drept de şedere şi de lucru în statele membre ale UE. Potrivit acestei legislaţii, aceştia vor putea să obţină permisele de şedere şi de muncă printr-o procedură administrativă unică.
Lucrătorii extracomunitari vor beneficia de o serie de drepturi comparabile cu cele ale lucrătorilor europeni, de exemplu în ceea ce priveşte salarizarea, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, programul de lucru şi dreptul la concediu.
Decizia de admisie a lucrătorilor din statele terţe pe teritoriul şi pe piaţa de muncă a statelor membre, inclusiv contingentele de admisie, rămâne în continuare o decizie naţională. Statele membre vor trebui să precizeze de asemenea în permisul de rezidenţă – în scopul unui control mai bun al imigraţiei – informaţiile legate de dreptul de muncă şi să nu emită documente suplimentare în acest sens.
Cine este vizat de această legislaţie? – Aceste noi reglementări europene comune se vor aplica cetăţenilor statelor terţe care doresc să se stabilească şi să lucreze într-un stat membru UE sau care locuiesc deja în mod legal într-unul din aceste state.
Aceste noi reglementări nu vor fi aplicabile angajaţilor companiilor multinaţionale care vin să lucreze într-unul din sediile companiei în UE, aşa numitele „persoane transferate în cadrul societăţii”. Lucrătorii sezonieri sunt de asemenea excluşi de la aplicarea acestei legislaţii. Pentru ambele categorii se vor adopta directive europene separate. Rezidenţii pe termen lung şi refugiaţii sunt de asemenea excluşi, deoarece sunt supuşi altor reglementări europene.
Directiva actuală nu se va aplica „lucrătorilor detaşaţi”. Acest lucru nu ar trebui să împiedice resortisanţii unei ţări terţe cu şedere legală şi angajaţi legal într-un stat membru care sunt detaşaţi într-un alt stat membru să beneficieze în continuare de egalitate de tratament cu cetăţenii statului membru de origine pe durata detaşării lor, în ceea ce priveşte condiţiile de angajare.
Tratament egal cu mai puţine restricţii – Statele membre pot decide să limiteze accesul la servicii de securitate socială cu excepţia celora care sunt deja angajaţi sau care au lucrat deja în UE cel puţi şase luni şi care sunt înregistraţi ca şomeri.
Referitor la indemnizaţiile familiale, Statele Membre pot de asemenea să decidă aplicarea doar asupra acelor lucrători care deţin un permis de muncă de mai mult de şase luni.
Lucrătorii non-UE pot solicita beneficii fiscale în statul membru de reşedinţă. Membrii familiei acestora pot beneficia de acestea doar dacă cei din urmă trăiesc în acelaşi stat membru.
Lucrătorii din statele terţe vor avea dreptul să primească drepturile de pensie la reîntoarcerea în ţările lor, în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel ca resortisanţii statelor membre în cauză atunci când se mută în aceeaşi ţară terţă.
Dreptul la educaţie şi formare ar putea fi limitat pentru lucrătorii din statele terţe care au sau au avut un loc de muncă. Persoanele rezidente pe teritoriul UE pentru studii ar trebui de asemenea excluse de la aplicarea acestei legislaţii, iar persoanelor care solicită accesul la studii universitare şi post-liceale care nu au legătură directă cu activitatea concretă desfăşurată la locul de muncă li se poate solicita o probă de cunoaştere corespunzătoare a limbii.
Amendamentele depuse de deputaţii europeni vor fi analizate de Consiliul de miniştri pentru Justiţie şi Afaceri interne. Conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul şi Consiliul legiferează de pe picior de egalitate în ceea ce priveşte aspectele legate de imigraţie.
Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca nu iau parte la procesul legislativ privind această directivă. – www.promptmedia.ro
