96571 – 10122010 – Companiile farmaceutice americane îşi testează noile medicamente în ţările unde oamenii sunt săraci şi făcuţi să creadă că sunt trataţi gratis pentru afecţiunile de care suferă, acuză jurnaliştii de la publicaţia americană Vanity Fair, citaţi de Gândul. Rusia, România şi Thailanda ocupă primele trei locuri în topul ţărilor cu săraci unde companiile farmaceutice îşi testează produsele pe subiecţi umani, scrie Vanity Fair. “Principial, este o realitate ca ţările bogate să facă cercetări clinice în ţările sărace
sau mai puţin dezvoltate”, a declarat prof.dr. Ostin C. Mungiu, şeful Catedrei de Farmacologie, Toxicologie şi Algeziologie şi al Laboratorului Central de Testare a Medicamentului din cadrul U.M.F. “Gr.T. Popa” din Iaşi. Asta se întâmplă “în principal datorită legislaţiei laxe de care astfel de state beneficiază comparativ cu legislaţia dură din Statele Unite”, explică profesorul Mungiu, dar şi pentru că “sumele cu care sunt plătiţi voluntarii sănătoşi pe care se efectuează astfel de studii sunt mai mici în ţările mai puţin dezvoltate”.
Potrivit jurnaliştilor de la Vanity Fair, în ultimii zece ani, procentul de teste de medicamente făcute în Statele Unite a scăzut dramatic, majoritatea acestora fiind făcute în ţări în care există puţine reguli în acest domeniu “sau chiar deloc” şi în zone unde controalele Food and Drug Administration (FDA, entitatea care aprobă intrarea pe piaţa americană a tuturor produselor farmaceutice, n.r.) nu pot fi făcute eficient.
Dacă în 1990 doar aproximativ 271 de astfel de teste erau efectuate în străinătate, în 2008 însă, numărul testărilor a crescut de peste 200 de ori, ajungând la 6.485, conform datelor obţinute de jurnaliştii Vanity Fair de la FDA.
Pe de altă parte, din 2000 până-n prezent, nu mai puţin de 58.778 de astfel de teste au fost efectuate în 173 de ţări din întreaga lume, conform unei statistici a Institutului American de Sănătate. Doar în anul 2008, 80 la sută dintre cererile de avizare a unor medicamente înaintate către FDA conţineau date obţinute în urma unor teste făcute în străinătate.
Subiecţii folosiţi: săraci şi analfabeţi – Multe dintre testele făcute în prezent au ca subiecţi cetăţenii unor state dezvoltate precum Marea Britanie, Italia sau Japonia. “Mii de teste se fac însă în ţări cu un mare număr de săraci sau de analfabeţi care, în anumite cazuri, semnează punându-şi o amprentă a degetului mare pe formular sau schiţând un «X» în locul unei semnături. În Bangladesh s-au făcut aproximativ 76 de teste. Alte 61 au fost făcute în Malawi, 1.513 în Rusia, 876 în România, 786 în Thailanda, 589 în Ucraina, 15 în Kazahstan, 494 în Peru, 292 în Iran, 716 în Turcia sau 132 în Uganda” , scriu jurnaliştii de la Vanity Fair, menţionând şi Iaşiul ca unul dintre locurile în care s-au făcut astfel de teste. „Este posibil să fie astfel de studii”, susţine prof. Ostin C. Mungiu. El menţionează însă că folosirea oamenilor drept cobai „este absolut necesară” şi că se practică, „dar cu prudenţa necesară”. Orice substanţă înainte de a deveni medicament se testează mai întâi pe animale mici, apoi pe primate şi ulterior pe oameni, voluntari sănătoşi, precizează medicul român, care şi-a început cariera în urmă cu 47 de ani cu studiul efectelor antibioticelor asupra omului. Perioada de trecere de la testarea pe maimuţe la cea pe oameni poate dura şi 8 ani, iar cercetările clinice se pot întinde şi pe 10 ani, susţine specialistul român. „Dacă în urmă cu 40 de ani, producerea unui medicament dura 5-6 ani şi costa în medie 15 milioane de dolari, astăzi costă 1 miliard şi jumătate de dolari să produci un nou medicament şi durează şi 18 ani până când substanţa ajunge să fie vândută efectiv în farmacii ca medicament”, mai spune prof. Mungiu.
Acelaşi medicament, efecte diferite – O problemă este că unii dintre cercetătorii din domeniul medicinei pun la îndoială relevanţa rezultatelor acestor teste pentru americani. Aceştia susţin că subiecţii din zone defavorizate ale planetei pot metaboliza medicamentele cu care sunt trataţi într-un mod diferit faţă de americani. O alta ar fi aceea că firmele care produc medicamentele nu sunt obligate să prezinte rezultatele tuturor testelor făcute cu un anumit produs şi, evident, nici nu o fac. Vanity Fair dă exemplul medicamentului Celebrex, produs de Pfizer, liderul mondial în industria farmaceutică. Astfel, potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate din SUA, au existat 290 de studii privind Celebrex, dintre care 183 în Statele Unite. Asta ar însemna, în principiu, că restul de 107 au fost făcute în străinătate. Jurnaliştii Vanity Fair însă au obţinut date potrivit cărora ar fi fost făcute nu mai puţin de 207 teste cu Celebrex, în 36 de ţări ale lumii.
Jurnaliştii vorbesc şi despre modul în care companiile farmaceutice se folosesc de “ţările de salvare” pentru a obţine aprobarea FDA pentru anumite produse de-ale lor, în special atunci când testele din SUA nu arată că produsele ar avea vreun efect benefic, iar companiile au nevoie rapid de date pozitive. Aceste “ţări de salvare” au venit, de pildă, în ajutorul produsului denumit Ketek, primul dintr-o generaţie de antibiotice folosite pentru tratarea infecţiilor respiratorii. Ketek a fost dezvoltat în anii ’90 de Aventis Pharmaceuticals, devenit Sanofi-Aventis. “În 2004, de Ziua Păcălelii, aşa cum se întâmplă, FDA a certificat medicamentul Ketek ca fiind sigur şi eficient. Decizia FDA s-a bazat din plin pe rezultatele studiilor făcute în Ungaria, Maroc, Tunisia şi Turcia. Aprobarea a venit însă la mai puţin de o lună de la momentul la care unul dintre cercetătorii care aveau de făcut studii despre Ketek a fost condamnat la peste patru ani de închisoare pentru că a falsificat datele”, mai scriu cei de la Vanity Fair.
Cât costă să fii voluntar – Suma cu care un voluntar este plătit variază în funcţie de ţară şi de compania farmaceutică care testează respectivul medicament. În Germania, în urmă cu 15 ani, un voluntar primea 200 de mărci germane pentru 24 de ore de testare. Exista un corp de voluntari chemaţi telefonic, spune profesorul pentru gândul. Potrivit legislaţiei în vigoare, între diferitele testări trebuie să existe o pauză de şapte luni minimum, pentru a nu exista interferenţe între respectivele medicamente. Nu au voie să fie voluntari şomerii, soldaţii, deţinuţii şi angajaţii companiei care iniţiază cercetările. www.promptmedia.ro, sursa – Gândul
