96385 – 03122010 – Intenţia Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale de scurtare a duratei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, de la 24 de luni la 12 luni, respectiv în cazul copilului cu handicap de la 36 de luni la 24 de luni sau de reducere a plafonului indemnizaţiei de la 3.400 lei la 1.000 sau 1.500 lei, nu ia în considerare consecinţele grave asupra creşterii natalităţii, şi faptul că, în prezent, indemnizaţia reprezintă singura măsură de susţinere a familiilor cu copii între 0 şi 3 ani, susţin reprezentanţii organizaţiei Salvaţi Copiii. Totodată, această măsură, aplicată discreţionar, ar avea un efect contradictoriu devastator, mărind numărul persoanelor care au nevoie de asistenţă socială din partea statului.
Ţinând cont că sistemul educaţional preşcolar din România cuprinde doar copiii mai mari de 3 ani, singura facilitate pentru copiii sub această vârstă rămâne cea a creşelor (considerate şi în prezent unităţi sanitare), al căror număr nu acoperă nevoile reale ale societăţii.
„Posibilităţile pe care le are un părinte din România pentru îngrijirea unui copil în vârstă de până la doi ani sunt limitate: creşele sunt insuficiente, iar instituţia bonelor nu este reglementată, ceea ce înseamnă că părintele nu are mijloace legale, pentru a nu le mai menţiona pe cele economice, pentru a-şi lăsa copilul în grija unei bone. În plus, reinserţia mamei în câmpul muncii este sensibilă, pentru că, în cazul în care nu poate reveni la vechiul loc de muncă şi este privată de indemnizaţia lunară până ce copilul împlineşte doi ani, ea va deveni mult mai vulnerabilă şi va avea nevoie de asistare socială din partea statului”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului stabileşte în art. 1 că, începând cu 1 ianuarie 2009, „persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codul fiscal, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.”
Prin art. 12 din Legea nr. 118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar cuantumul indemnizaţiei anterior menţionate a fost diminuat cu 15%, dar nu mai puţin de 600 lei, ceea ce a dus şi la diminuarea plafonului maxim de la 4.000 lei la 3.400 lei.
Intenţia Ministerului Muncii nu are la bază niciun studiu de impact al măsurilor preconizate şi nici un set de măsuri alternative, existând pericolul ca resursele să nu fie distribuite categoriilor sociale aflate cu adevărat în situaţii de risc. În acest sens, apare evident faptul că îngrijirea şi educaţia copiilor ar trebuie să reprezinte pentru Guvernul României un domeniu prioritar, având în vedere vulnerabilitatea copiilor şi familiilor lor în faţa dificultăţilor de natură economică. În mod pregnant, măsurile guvernamentale se află însă în opoziţie cu acest lucru. Lipsa de coerenţă a politicilor sociale şi ignorarea importanţei fundamentării acestora pe o analiză reală a factorilor, fapt care poate duce la inechităţi flagrante în distribuirea bunăstării şi în respectarea drepturilor copilului, vor afecta pe termen scurt şi mediu societatea românească, prin suplimentarea dramatică a numărului persoanelor ce vor fi asistate social, cu un rezultat imprevizibil privind capacitatea Guvernului de a răspunde eficient.
Organizaţia Salvaţi Copiii România consideră că reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă o greşeală.
Recunoscând necesitatea protecţiei dreptului la dezvoltare al tuturor copiilor, Organizaţia Salvaţi Copiii România consideră că indemnizaţia de sprijinire a părinţilor cu copii în vârstă de până la 2 respectiv 3 ani trebuie să rămână în aceeaşi formă de reglementare, acest beneficiu fiind absolut necesar în menţinerea unei politici fireşti de protecţie a copilului în primii săi ani de viaţă.
Ca alternativă la actuala reglementare, Guvernul României ar putea lua în considerare un sistem de acordare a indemnizaţiei pe o perioadă mai lungă de timp (3 ani), cu cuantumuri descrescătoare de la an la an: în primul an, indemnizaţia să-şi păstreze cuantumul actual conform O.U.G. 148/2005 şi Legii 118/2010, în anul 2, valoarea să corespundă unui procent de 50% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, fără a scădea sub valoarea plafonului minim de 600 de lei, iar în anul 3, să reprezintă o sumă fixă corespunzătoare plafonului minim.
„Susţinem programul de revizuire a modalităţilor de acordare a altor forme de sprijin şi facilităţi sociale, monitorizarea acordării lor, astfel încât persoanele care au mod real nevoie de sprijin să beneficieze de acesta. De asemenea, atragem atenţia asupra situaţiei actuale când copiii între 0 şi 3 ani şi părinţii lor sunt lipsiţi de servicii variate şi uniform răspândite geografic şi, drept urmare, cerem Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale revizuirea politicilor sale privind politica de îngrijire şi educare a copilului din această categorie de vârstă”, a mai spus preşedintele executiv Salvaţi Copiii România. www.promptmedia.ro
