94079 – 21092010 – Consumatorii europeni nu ar trebui să rămână fără gaze naturale pe durata unei crize de aprovizionare, iar astfel de crize trebuie gestionate mai bine, graţie coordonării la nivel european şi interconectărilor transfrontaliere, prevăzute în noua legislaţie adoptată marţi de către Parlamentul European.
Noile reguli privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale vor conduce la reducerea vulnerabilităţilor privind posibile perturbări ale aprovizionării şi la promovarea dezvoltării unor noi infrastructuri la nivel european şi naţional. Mecanismele de piaţă rămân însă în vigoare, dar pe durata unei crize gospodăriile trebuie să fie protejate primele.
În următorii doi ani, Statele Membre vor trebui să elaboreze planuri de acţiune preventivă, iar Comisiei îi va reveni rolul de coordonare în situaţii de urgenţă, asigurând în acelaşi timp ca planurile naţionale să nu pericliteze securitatea aprovizionării cu gaze a altor state membre sau a Uniunii în ansamblul său.
Raportorul PE Alejo Vidal Quadras (PPE, ES) a declarat în cadrul dezbaterii parlamentare că regulamentul „reprezintă un instrument puternic” care va îmbunătăţi considerabil securitatea aprovizionării cu gaze naturale”, adăugând că „dacă este pus în aplicare rapid şi în mod eficient, va fi un mesaj clar pentru furnizorii noştri de gaze şi anume că Europa este unită”.
Comisarul european pentru energie Günther Oettinger a salutat finalizarea procesului legislativ şi a anunţat că Comisia va aloca 1,4 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură, ca de exemplu pentru fluxuri de gaz inversate.
Garantarea încălzirii – Aprovizionarea cu gaze a consumatorilor trebuie asigurată în cazul în care se înregistrează temperaturi extreme pentru o perioadă de vârf de şapte zile sau în orice perioadă de cel puţin 30 de zile în care cererea de gaze este excepţional de mare. Chiar dacă infrastructura principală este afectată pe o perioadă de o lună, în condiţii de iarnă normale, consumatorii trebuie să fie aprovizionaţi cu gaze naturale.
Măsuri preventive – În cazul avarierii infrastructurii unice principale de aprovizionare cu gaze, capacitatea infrastructurii rămase trebuie să aibă capacitatea de a satisface cererea totală de gaze pentru o perioadă de 30 de zile dacă cererea de gaze este excepţional de mare.
Autorităţile naţionale vor avea patru ani la dispoziţie pentru a pune în practică aceste standarde, însă noile interconexiuni necesare între statele UE vor trebui să fie operaţionale deja după trei ani de la intrarea în vigoare a regulamentului.
Răspuns în caz de urgenţă – Dacă, în ciuda acestor măsuri preventive, se vor ivi situaţii de urgenţă cauzate de perturbări grave sau de cererea de gaze excepţional de mare, statele membre vor activa un mecanism naţional de urgenţă. Cele trei niveluri de criză principale sunt: „alertă timpurie”, „alertă” şi „urgenţă”.
Comisia poate declara o urgenţă comunitară sau regională, la cererea a două state membre care au declarat în prealabil urgenţe naţionale. Pe durata unei crize comunitare, Comisia va fi responsabilă pentru asigurarea schimbului de informaţii, pentru eficacitatea acţiunilor de la nivelul statelor membre şi regional faţă de cele de la nivel comunitar şi coordonează acţiunile faţă de ţările terţe.
Parlamentul a adoptat propunerea de regulament cu 601 voturi pentru, 27 împotrivă şi 23 de abţineri. www.promptmedia.ro
