Cel dintai chimist al Romaniei, Constantin Roibu, avid sa calce pe urmele raposatei Elena Ceausescu – 82854 – 10082009 – În luna iulie, lumina reflectoarelor a fost îndreptată către combinatul Oltchim, autorităţile efectuând un turneu pe platforma chimică. Potrivit asigurărilor date conducerii Combinatului, acesta va funcţiona la parametri normali din luna noiembrie, iar, graţie creditului de 62 de milioane de euro, dificultăţile cu care Oltchim se confruntă vor fi depăşite. Cu aceste ocazii, autorităţile susţineau că este o prioritate a economiei naţionale sprijinirea Oltchim şi a industriei petrochimice, prin valoarea adaugată pe care o aduce pentru economia românească. Amintim că în privinţa Combinatului, Guvernul şi-a propus trei obiective, practic deja rezolvate, şi anume: acordarea garanţiei de 50 de milioane de euro pentru achiziţionarea petrochimiei de la Arpechim Piteşti, conversia în acţiuni a datoriilor către AVAS şi acordarea de garanţii de stat pentru suma de 339 de milioane de euro pentru realizarea de investiţii pe 3 ani. Însa aceleaşi autorităţi subliniau că evoluţia viitoare a Oltchim va fi condiţionată de managementul performant şi de rezultatele angajate pe planul de investiţii şi de management prezentat Ministerului Economiei şi Guvernului Romaniei. Asupra acestui aspect a atenţionat şi compania germană Petro Carbo Chem, cel mai important dintre acţionarii minoritari ai Combinatului, cu o participaţie de 12,9% din capitalul social al Oltchim. Petro Carbo Chem are un conflict vechi cu directorul Oltchim, Constantin Roibu, pe care de curând l-a acţionat în judecată, reclamând, printre altele, că managementul său neperformant a avut drept consecinţă creşterea datoriei Combinatului către statul român. La 31 decembrie 2008, aceasta înregistra 508.485.000 RON, sumă la care s-au acumulat cu siguranţă penalităţi, dobânzi ş.a.m.d. Constantin Roibu se află la conducerea Oltchim din 1991, fiind considerat de adversari drept un „dinozaur“ şi unul dintre cei mai influenţi manageri ai statului român.
Fiecare cu dreptatea lui – Presa a trecut cu uşurinţă peste solicitarea de a-l revoca pe Constantin Roibu din funcţia de director general al Combinatului chimic, adresată, în anul curent, acţionarilor Oltchim de către compania Petro Carbo Chem. Nemţii au motivat că Roibu ocupa şi funcţii administrative în alte societăţi, precum Prochem Invest, drept pentru care nu ar avea timpul necesar să se dedice integral managementului Oltchim şi să reprezinte interesele Combinatului. La 15 iunie 2009, Constantin Roibu a confirmat practic acuzaţiile venite din partea acţionarului minoritar, odată cu semnarea declaraţiei sale de avere, accesibilă pe site-ul oficial al Oltchim. În primul rând, nu ne putem abţine să nu observăm că documentul prezintă o serie de erori, Roibu concurându-l cu succes pe Marian Vanghelie şi care lecturează multe almanahe şi nu consultă niciodata Goagalul. Astfel, atât în declaraţia de avere, cât şi în cea de interese, bossul Oltchim şi-a angajat “propia” răspundere că nu e “propietar” de “propietăţi”. Parol, mon cher! În al doilea rând, foarte important, cel dintâi chimist al României, avid să calce pe urmele răposatei Elena Ceauşescu, a dat dreptate celor de la Petro Carbo Chem. Constantin Roibu a recunoscut că este implicat în mai multe societăţi, în schimbul activităţii prestate în favoarea acestora primind sume consistente de bani. În al treilea rând, veniturile directorului Oltchim cresc invers proporţional cu cele ale Combinatului. Sumele care intră în conturile lui Roibu sunt comparabile cu cele ale executivilor din mediul privat, acesta câştigând anual zeci de mii de euro, ceea ce ar atrage invidia multora dintre angajaţii Combinatului puşi pe liber.
Avere de şomer – Veniturile obţinute de Constantin Roibu, recent intrat în şomaj tehnic, în spirit de solidaritate cu sindicaliştii Oltchim care au protestat faţă de disponibilizarea a 500 de angajaţi, sunt colosale. Pe lângă faptul că este un latifundiar deţinând terenuri în suprafaţă totală de 108.934 de metri pătraţi, din care cele mai întinse se regăsesc în comunele vâlcene Muereasca (total 50.000), Titeşti (25.000 mp) şi Malaia (18.231 mp), el îşi mai exercită posesia şi asupra unui apartament în municipiul Râmnicu Vâlcea (172 mp), a 500 de grame de bijuterii din aur (a căror valoare este estimată la 6800 euro) şi a unor carduri bancare cu solduri de 21.707 de euro şi 210.890.000 de lei. Surprinzător, nu deţine niciun autoturism în “propietate” personală, dar este demn de menţionat că în cea de-a doua jumătate a anului 2008, Oltchim a achiziţionat 10 autoturisme de clasa medie şi limuzine pentru activităţi de protocol. În 2008, directorul Roibu a obţinut câştiguri totale în cuantum de peste 7 miliarde de lei vechi, reprezentând: salariu şi indemnizaţie provenind din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie (CA) al SC Oltchim SA – 1.829.480.000 de lei vechi; indemnizaţii CA SC Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea – 210.390.000 de lei, SC Designro SA Râmnicu Vâlcea – 199.140.000 lei şi Oltchim GmbH 37.340 de euro; drepturi de proprietate intelectuală SC Oltchim SA – 3.164.390.000 de lei. Pentru comparaţie, în 2007, veniturile sale au depaşit 6 miliarde şi jumătate de lei, din care: salariu şi indemnizaţie CA SC Oltchim SA în valoare de 1.700.450.000; indemnizaţii CA SC Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea – 175.130.000 de lei, SC Designro SA Râmnicu Vâlcea – 169.160.000 lei, SC Oltgroup PVC SRL Râmnicu Vâlcea – 82.640.000 de lei şi Oltchim GmbH – 23.670 de euro; drepturi de proprietate intelectuală SC Oltchim SA – 3.414.060.000 de lei. Aşadar, tragem concluzia că cele mai mari sume care au rotunjit buzunarele patronului industriei chimice românesti provin din drepturile de “propietate” intelectuală asupra invenţiilor pe bandă ale acestuia. Invenţia ingenioasa pe care însă s-a ferit să o declare şi asupra careia ne vom apleca în cele ce urmează constă în favorizarea unor firme private, care au căpusat Oltchim (pierderile din 2007-2008 se ridică la circa 90 de milioane euro), pentru a contribui la bunăstarea familiei Roibu şi a locotenenţilor Seniorului. Constantin Roibu are doi copii, iar pentru a le asigura un trai mai mult decât decent, este dispus să inventeze orice, chiar dacă în detrimentul Oltchim. Constantin Roibu este administrator la Oltchim, Sistemplast SA Râmnicu Vâlcea, Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea, Euro Urethane SRL Râmnicu Vâlcea, Designro SA Râmnicu Vâlcea, Prochem Invest SA şi RC Dinamic Investitii SRL. Mai mult, în timp ce Roibu senior figura, în 2007, cu o datorie de 165.050 de euro drept “garanţie emisă în favoarea fiului”, scadentă în 2017, aceasta s-a evaporat în ultima declaraţie de avere a managerului Oltchim. Catrina Luminita Elinor, persoană apropiată lui Constantin Roibu, este administrator ori asociat la o întreagă suită de firme: Greentech SA Buzău, Greenfiber International SA Buzău, Dynamic Selling Group SRL Galaţi, Cotto Toscano SRL Tâncăbeşti Ilfov, Atlas Gps SRL Bucureşti, Deco Bluzz SRL Bucureşti, Dual Account SRL Bucureşti şi Invertis SRL Bucureşti. Ea este şi actionar la firma Living Plastic & Industry din Buzău. Acestea sunt suspectate că ar fi folosite de managerul Oltchim pentru decapitalizarea Combinatului.
Metode de decapitalizare a Oltchim – Cea mai mare parte a vânzărilor de produse fabricate de Combinatul de la Vâlcea se realizează prin intermediul a două firme controlate de Roibu, respectiv Demondicom şi Viltop SRL. Ambele îl au administrator pe Ion Deaconu, fost director import – export la Oltchim până în 2001 şi un apropiat al lui Roibu. Potrivit unor surse demne de încredere, ele sunt utilizate de managerul Combinatului atât pentru efectuarea exporturilor şi vânzărilor pe piaţa internă ale Oltchim, cât şi pentru importuri de materii prime, în baza unor contracte de export şi import în comision. Prin acest mecanism, Roibu îşi asigură venituri suplimentare constante. Un exemplu grăitor este acela că importurile de ortoxilen efectuate de Oltchim în ultimii ani au fost realizate de la diferite companii din Ucraina, Malta, Israel sau Brazilia, scriptic acestea fiind trecute prin societatea Tricon Energy Ltd. Houston, SUA, şi ulterior prin SC Viltop SRL, cu preţuri pe kilogram evident în creştere. În acest mod, combinatul chimic este prejudiciat cu milioane de dolari americani anual. Aceleaşi tipuri de manopere sunt realizate în cazul exporturilor de policlorură de vinil, care se realizează exclusiv prin SC Viltop SRL către diverşi beneficiari externi, în special din Turcia. – www.promptmedia.ro
