– O discutie incitanta cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada in anul 2006. Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice.
La ce mai lucrati, domnule Pelin?
Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata.
Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.
Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea? Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
Pai, am vazut. Sunt vreo 25 sau 26 de dosare cu Meditatia Transcendentala in arhivele SRI si, probabil, acum sunt la CNSAS. In aceste dosare e stipulata toata aceasta afacere. Atunci, Ceauseasca a dat ordin sa fie pedepsiti si toti ofiterii care au monitorizat Meditatia Transcendentala, pentru ca n-au fost vigilenti.
Paul Goma a fost un disident autentic? Vorbim tot in functie de documentele vazute de dvs.
Goma a fost un disident autentic, in prima faza a revoltei lui impotriva regimului comunist, pana cand a plecat din tara. Pe el, saracu’, nu l-a sustinut talentul.
Intreb despre Goma pentru ca si el i-a scris lui Ceausescu.
I-a scris. Bine… insa, spre deosebire de Plesu, Goma era in starea de retinut. Nu arestat. Retinut pentru ancheta. Asadar, era intr-o situatie speciala. Asupra lui se faceau presiuni.
Poate ca si asupra lui Plesu s-au facut presiuni, atunci cand i-a scris lui Ceausescu.
Nici vorba. Probabil i s-a recomandat sa scrie o asemenea scrisoare. Ca sa fie iertat. Insa trebuie sa va spun ca scrisorile de genul acesta nu ajungeau niciodata la Ceausescu. Erau tinute in arhivele Securitatii si, la momentul oportun, erau probabil folosite in scop de santaj.
A revenit din nou in actualitate faptul ca, in 2002, Dinescu, Plesu si Patapievici s-au intalnit cu Adrian Nastase si i-au cerut sa secretizeze dosarele unor intelectuali.
Nu stiu ce s-a petecut atunci. Dar ei spun ca s-au dus la respectiva intalnire pentru probleme de sediu, de depozitare a dosarelor etc. Mi se pare o minciuna gogonata, pentru ca de aceasta problema se ocupa Onisoru, nu ei. E clar ca ei s-au dus la Nastase pentru altceva, nu pentru sediu.
Totusi, au iesit la iveala mai multe dosare ale intelectualilor de marca. Unul dintre ele este cel al lui Stefan Augustin Doinas.
Eu stiam despre Doinas. Atunci cand am publicat cartea care arata modul in care oamenii de cultura erau urmariti de Securitate, Doinas a scris un articol in care ma ataca violent. Zicea ca nu trebuie sa ma amestec eu in chestiunea asta. El a crezut ca l-am deconspirat.
Dar nu la-ti deconspirat. Am citit si eu cartea…
Nu l-am deconspirat. Bineinteles…Iar dupa ce a citit cartea, a scris un alt articol in care spunea ca era necesar sa stim cum era Securitatea calare pe noi. Adica, omul a rasuflat usurat.
Dinescu a fost un disident autentic?
Dinescu a avut faza lui de disidenta, prin interviul acela pe care l-a acordat ziarului „Liberation”. A fost intr-adevar un interviu de mare impact. Insa Dinescu doar cu cu asta va ramane. Ce credeti despre toate deconspirarile astea recente, deconspirarile noastre cele de toate zilele? S-a dat drumul la un robinet, peste noapte? Ce s-a intamplat de fapt? E un ordin? Eu cred ca liberalii isi bat cuie in talpa. Avantul „Dosariadei” de la ei pleaca. Elita noastra disidenta a sugerat-o si Calin Popescu Tariceanu a preluat-o. L-a gasit si pe Adrian Iorgulescu care sa bage carbuni la vapor cu popii si oamenii de cultura. Nu cred ca liberalii chiar stiu ce vor oamenii din aceasta tara.
Nu cu informatorii trebuia inceput…
Stiu ce vreti sa spuneti. Lucrurile astea nu se pot regla decat prin justitie. In nici un caz cu judecatorii amatori, care-si dau cu parerea despre unii sau altii. In ce-i priveste pe informatori, nu se stie cum le-au fost stranse mainile in usa. Deconspirarile astea pot face, la un moment dat, mai mult rau decat bine.
Monei Musca nu i-a fost stransa mana in usa. Era normal totusi, daca tot a imbratisat o cariera politica, sa spuna toata tarasenia cu Securitatea.
N-a spus, n-a spus… Bine. Insa din documentele prezentate nu rezulta ca a facut politie politica.
Da, dar rezulta ca a colaborat cu Securitatea.
Nici cu Dan Voiculescu nu sunt clare lucrurile. Acelea erau rapoarte de serviciu. Se predau la serviciu, nu la Securitate.
Credeti ca cei doi au crescut in sondaje dupa ce Colegiul CNSAS a dat verdict de colaborare cu Securitatea?
Sunt convins ca din cauza asta au crescut in sondaje. Mai este o chestiune. Hai sa fiu putin patetic si sa spun ca suntem fiii unui popor… Ei bine, orice mama isi iubeste mai mult copilul care a facut tot felul prostii si a intrat la puscarie, decat pe cel care s-a facut popa. Asta-i adevarul.
CNSAS si-a pierdut credibilitatea?
CNSAS sa faca publice dosarele membrilor care au fost in componenta primului Colegiu si ale celor din al doilea Colegiu. Altfel, nu mai are nici un fel de credibilitate.
Si eu am scris mult despre Securitate si sunt pentru deconspirarea informatorilor, dar mai ales a ofiterilor. Insa tot ce se intampla acum pare un episod stalinist de trista amintire.
Chestiunea asta trebuia lasata in mana SRI-ului. SRI stia exact ce e acolo. Si trebuia sa fie obligat sa dea in vileag toata aceasta chestiune. Nu sa vina niste amatori sa dea in vileag doar pe cine vor ei.
Da, dar o institutie sub cupola SRI nu avea nici un fel de credibilitate. Trebuia sa fie controlat de societatea civila, de clasa politica.
Care societate civila? De 17 ani incoace, ne agaseaza aceleasi mutre. Vad ca nu se primeneste nimic.
De-a lungul anilor, s-a scris foarte mult despre Securitate. Despre banii Securitatii, despre operatiuni de spionaj, despre tintele Securitatii. E vorba in primul rand despre persoanele indezirabile regimului comunist. Ei bine, in toti acesti ani nu s-a facut atata scandal cat se face acum pentru notele unor informatori din care, uneori, nu prea reiese mare lucru.
Parerea mea e ca toata galagia asta e facuta si pentru ca liberalii sa-si ascunda esecurile din ce in ce mai vizibile. Nu stiu daca ati observat, dar pedistii se tin departe de acest scandal. Ei nu si-au dat afara oamenii care au fost aratati cu degetul. Bine, domnule, il dai fara pe unul care ti-a spus din ‘90 ca a fost ofiter, ca a lucrat in spionaj. Vii, tu, dupa 17 ani, si-l dai afara din partid? Asta-i o ticalosie fara margini! (Emil Berdeli, PROMPT MEDIA)
